Deşteaptă-te, române

Deşteaptă­-te, române
( argumentare-imn)


Imnul este specia genului liric, în versuri, în care se preamăresc patria, eroii, evenimentele de importanţă naţională şi ale cărui versuri sunt puse, de obicei, pe muzică.
Opera literară Deşteaptă-te, române este scrisă de Andrei Mureşanu, cunoscut poet paşoptist. Iniţial, poezia se intitula Un răsunet şi a fost imnul revoluţiei de la 1848, titlul schimbându-se ulterior, când s-a şi pus pe melodia lui Anton Pann ,cu ocazia Marii Uniri de la 1918.
Fiind un imn naţional, este o expresie a unităţii de gândire şi voinţă a unui popor, devenind o operă simbolică, repetabilă în momente solemne.
Fiind o operă lirică, imnul transmite gândurile, sentimentele şi ideile în mod direct, prin confesiunea eului liric şi prin intermediul figurilor de stil.
Titlul operei transmite un îndemn hotărât la luptă împotriva tiraniei şi a tuturor duşmanilor ţării, prin prezenţa verbului la imperativ, urmat de un substantiv în vocativ.
Prima strofă reia titlul poeziei, întărind astfel ideea de deşteptare a naţiunii, îndemnându-i la eliberare naţională, la luptă pentru o soartă mai bună pe toţi românii: ”Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,/ În care te-adânciră barbarii de tirani!”.
Şi în strofa a doua, îndemnul la croirea unui destin mai bun reapare, întărit de argumentul mândriei date de faima strămoşilor poporului: ”Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume,/ Triumfător în lupte, un nume de Traian./”
Următoarele strofe prezintă vitejia românilor de pretutindeni şi de toate vârstele: ”Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii.” Invocaţia retorică: ”Priviţi, măreţe umbre...” readuce în conştiinţa neamului personalităţi istorice precum „Mihai, Ştefan, Corvine”, simboluri ale celor trei provincii româneşti. Ideea unirii celor trei principate este sugerată de versurile ”Dar noi, pătrunşi la suflet de sânta libertate,/ Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!”. Strofele următoare creionează metaforic imaginea patriei, ca fiind „o mamă văduvită”, care pretinde de la fiii săi „o mână de ajutor”. Românii jură să nu mai îndure niciodată tirania nimănui, fiindcă au îndurat suficient „iataganul barbarei Semilune”, dar şi despotismul „Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm”.
Ultimele strofe transmit un puternic îndemn de tipul „acum ori niciodată”. Poporul trebuie să se unească-n cuget şi-n simţiri, pentru a face cunoscut în întreaga lume că teritoriul ţării este furat prin intrigi politice. De aceea, toţi trebuie să dea dovadă de sacrificiul suprem: ”Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,/ Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’ pământ!”. Însufleţiţi de ideea libertăţii şi cu convingerea că „oastea e creştină”, curajul românilor va aduce eliberarea şi unitatea naţională. Trăsăturile definitorii ale naţiunii sunt curajul, setea de libertate şi demnitate naţională, spiritul de sacrificiu, dragostea de neam şi ţară.
De-a lungul celor unsprezece strofe, poezia este străbătută de un ton solemn, retoric, sugerând datoria românilor faţă de propria ţară.
Deoarece poezia transmite, în mod direct, gândurile, sentimentele şi ideile autorului prin intermediul eului liric şi al figurilor de stil, conţinând un îndemn imperativ la lupta pentru eliberare şi unitate naţională, putem concluziona că opera Deşteaptă­-te, române este o operă lirică şi implicit un imn.

Lefter Popescu(caracterizare)

Lefter Popescu(caracterizare)


Opera lui I. L. Caragiale acoperă trei mari genuri : publicistică, dramaturgie şi proză (nuvele şi schiţe). Nuvela „Două Loturi” de Ion Luca Caragiale, a fost publicată mai întâi în „Gazeta săteanului”, apoi inclusă în volumul „Momente şi schiţe”, apărut în 1901.
Tema nuvelei „Două loturi” de I. L. Caragiale o constituie drama omului obişnuit, al cărui destin este situat la limita dintre comic şi tragic. Titlul nuvelei semnifică şansa pe care omul obişnuit o poate avea la un moment dat în viaţa lui.
Lefter Popescu, pe numele adevărat Eleutheriu Popescu, este personajul principal din nuvelă, simbolizând pe omul obişnuit, care este predestinat să ducă o viaţă modestă ca slujbaş mărunt şi umil, statut sugerat şi prin comicul de nume: ”Popescu”, atât de banal şi de oarecare şi „Lefter”, ce semnifică destinul său de om fără noroc de bani.
Lefter Popescu este personajul principal al nuvelei, deoarece participă la toate momentele acţiunii, iar toate celelalte personaje acţionează în funcţie de comportamentul şi de atitudinea lui, de relaţia pe care o stabilesc cu acesta, cu cele mai multe dintre ele aflându-se într-un conflict temporar sau de durată .
El trăieşte un moment dramatic relevat de situaţia unică, ieşită din comun, aceea de a fi câştigătorul premiului cel mare, cu două bilete de loterie, care declanşează – indirect – toate reacţiile şi stările lui interioare. Nuvela fiind realistă şi psihologică, Lefter Popescu nu este construit ca un personaj cu trăsături caracteriale concrete, precise şi tradiţionale, ci este introspectat psihologic, fapt ce generează şi situaţia tragică din final.
Se hrăneşte cu iluzia că s-ar putea îmbogăţi pe neaşteptate, deşi iniţial se arată neîncrezător în şansa de a câştiga, pesimist după propria mărturisire: “Ţi-ai găsit! Eu şi noroc!”(autocaracterizare).
El caută biletele de loterie rătăcite şi se simte obosit, fizic şi psihic, dar apoi se revigorează brusc, atunci când crede că îşi aduce aminte unde a pus biletele. La vederea mormanelor de vechituri din casa chivuţelor, Lefter simte o nerăbdare pe care şi-o stăpâneşte cu greu. Dezamăgirea care îl cuprinde, atunci când nu găseşte biletele în jachetă, îl face să devină impulsiv şi violent cu Ţâca „…te omor, mă înţelegi? Te omor!”
Are şi momente de generozitate, dar este o generozitate interesată, căci oferă un anumit procent din posibilul câştig comisarului pentru a face presiuni asupra ţigăncilor să înapoieze biletele. Afectiv, Lefter Popescu evoluează între speranţă şi disperare, şi apoi de la deznădejde la explozii de furie: ţipă la soţie, sparge farfuriile, o bate pe ţigancă şi-l apostrofează până şi pe comisarul Turtureanu.
Se întoarce la chivuţe, care dormeau. Aşteptând, îşi face un discurs prin care să le îmbuneze să-i dea biletele, spunându-le că le va da cincisprezece la sută din câştig. Când se scoală ţigăncile, el bate la uşă şi iese fata care, imediat cum îl vede, strigă că iar a venit „nebunul” şi domnul Lefter se pomeneşte „fleaşc drept în ochi, o strachină cu prune sleite”, aceasta fiind o situaţie tragico-comică.
O altă situaţie tragi-comică este şi aceea când, după ce se întorc la berărie, căpitanul Pandele îl acuză pe Lefter de neglijenţă, indiferenţă şi imprudenţă.
Găsirea neaşteptată a biletelor, după atâta zbucium inutil, îi dă o stare de extaz şi fericire deplină: „Toţi zeii! toţi au murit! toţi mor ! numai Norocul trăieşte şi va trăi alături cu Vremea, nemuritoare ca şi el”. Aici el se autocaracterizează, deoarece se crede cel mai norocos om din lume.
Fericirea ţine însă destul de puţin, pentru că seriile biletelor erau inversate şi atunci când constată că visul său de îmbogăţire s-a năruit, disperarea atinge cote maxime şi se comportă ca un nebun: îl jigneşte pe bancher, îşi dă palme şi pumni, bate din picioare, se jeleşte , face un tărăboi de nedescris.
Cu toate aceste manifestări ale sale, Lefter Popescu este un om obişnuit, însă situaţia în care se află este neobişnuită şi de aceea comportamentul său nu este normal. El este o victimă a hazardului. Tot zbuciumul interior, pendulând între fericire şi disperare, între bucurie şi deznădejde, duce inevitabil la prăbuşirea psihologică a personajului, care nu-şi poate depăşi condiţia umilă şi banală a omului oarecare, sortit să rămână un anonim în lumea asta.
Atitudinea scriitorului nu este batjocoritoare, ci-l învăluie cu multă înţelegere şi chiar compasiune. Trăsăturile de caracter ale personajului sunt prezentate atât direct de către narator, de alte personaje sau de personajul însuşi, ori se desprind indirect din faptele, comportamentul, gândurile şi frământările sale, din limbajul folosit şi chiar din numele purtat.
Principalul mod de expunere folosit este naraţiunea, ce se îmbină cu dialogul şi monologul. Naraţiunea este folosită la prezentarea faptelor, iar monologul şi dialogul sunt folosite la caracterizarea indirectă a personajelor.
Deşi îşi învăluie personajul într-o aură de compasiune, autorul îi critică atitudinea, dorinţa de a se îmbogăţi cu orice preţ, care îl dezumanizează, de aceea „…ironia e principala coordonată a umorului caragialian.” (Ş. Cioculescu)

Două loturi

Două loturi
- demonstraţie -


Nuvela este specia literară epică, în proză, cu un singur fir narativ, urmărind un conflict unic, iar personajele – nu prea numeroase – sunt caracterizate succint, în funcţie de contribuţia lor la desfăşurarea acţiunii.
În nuvelă, accentul este pus mai puţin pe acţiune şi mai mult pe definirea personajului. Nuvela este de întindere mai mare decât povestirea şi mai scurtă decât romanul.
Nuvela „Două Loturi” de I.L Caragiale are un singur fir epic, ce relatează drama omului obişnuit, al cărui destin este situat la limita dintre comic şi tragic. Conflictul nuvelei este evidenţiat de stările sufleteşti ale lui Lefter Popescu, aflat într-un moment esenţial al vieţii, când şansa i-ar putea schimba anonimatul în care se zbate. În această nuvelă, Caragiale pune accent pe tragedia psihologică a personajului principal, reieşită prin îmbinarea dintre vis şi realitate, zbuciumul lăuntric al eroului fiind construit cu o lucidă ironie.
Subiectul nuvelei prezintă fapte verosimile şi poate fi rezumat simplu. Fiind o operă epică, acţiunea poate fi structurată pe momentele subiectului.
Nuvela începe cu intriga, momentul căutării febrile a biletelor de loterie, de către Lefter Popescu şi consoarta sa, deoarece bărbatul le rătăcise şi timp de trei zile soţii Popescu au răsturnat casa pentru a le căuta.
Episodul următor îl constituie expoziţiunea prin retrospectivă, în care autorul, care este şi narator, explică în mod direct cititorului, la timpul trecut, împrejurările cumpărării acestor bilete. El precizează, totodată, locul desfăşurării acţiunii, în Bucureşti, şi timpul, într-o toamnă, de la începutul secolului al XX – lea. În urmă cu mult timp, d. Popescu, funcţionar mărunt la un minister din Bucureşti, cumpărase două bilete de loterie, cu bani împrumutaţi de la d. căpitan Pandele, din superstiţie.
Desfăşurarea acţiunii începe în momentul în care Lefter îşi aminteşte că biletele erau în jacheta cenuşie, cu care fusese îmbrăcat atunci când le cumpărase. Doamna Popescu dăduse însă haina cu pricina unei chivuţe şi luase pe ea zece farfurii. Enervat la culme, Lefter Popescu, după ce sparge farfuriile, pleacă împreună cu d. căpitan Pandele, comisarul Turtureanu şi doi sergenţi în mahalaua Farfuragiilor, ca să recupereze biletele din jacheta cenuşie. Ţigăncile neagă zgomotos că ar fi găsit vreun bilet, însă Lefter, convins că este minţit, descoase jacheta, dar nici urmă de bilete. Comisarul Turtureanu, cointeresat şi el cu cinci la sută din câştig, le arestează pe cele trei chivuţe, cu intenţia de a le interoga la secţie.
Lefter Popescu este nevoit să se întoarcă la serviciu, întrucât şeful lui, d. Georgescu, îl întâlnise la berărie şi îi reproşase că a absentat de la minister minţind că este bolnav. Căutând nişte acte în sertarul biroului, are parte de o fericire deplină, deoarece găseşte biletele de loterie, aceasta secvenţă constituind punctul culminant. D. Popescu se duce la bancă să depună biletele, dar verificarea numerelor pe listele oficiale ale celor două loterii declanşează drama: fiecare bilet este câştigător pentru cealaltă loterie şi „viceversa!”. Cuprins de o furie fără margini, el devine vânăt de mânie, rosteşte invective la adresa autorităţilor şi face o criză de nervi vecină cu nebunia.
Caragiale imaginează un deznodământ lacrimogen, pe care l-ar fi scris un autor de poveşti siropoase: madam Popescu s-ar afla într-o mănăstire, unde adună cioburi de farfurii, iar d. Popescu ar fi văzut umblând prin Bucureşti, şoptind blajin „viceversa!”. Dar Caragiale nu face parte dintre acei scriitori şi recunoaşte că nu ştie ce s-a mai întâmplat cu familia Popescu.
Personajele nuvelei, nu prea numeroase, sunt caracterizate succint, prin modalităţile specifice lui I. L. Caragiale: sursele comicului şi introspecţia psihologică.
Lefter Popescu, pe numele adevărat Eleutheriu Popescu, este personajul principal din nuvelă, simbolizând pe omul obişnuit, care este predestinat să ducă o viaţă modestă ca slujbaş mărunt şi umil, statut sugerat şi prin comicul de nume: ”Popescu”, atât de banal şi de oarecare şi „Lefter”, ce semnifică destinul său de om fără noroc de bani.
El trăieşte un moment dramatic relevat de situaţia unică, ieşită din comun, aceea de a fi câştigătorul premiului cel mare, cu două bilete de loterie, care declanşează – indirect – toate reacţiile şi stările lui interioare. Nuvela fiind realistă şi psihologică, Lefter Popescu nu este construit ca un personaj cu trăsături caracteriale concrete, precise şi tradiţionale, ci este introspectat psihologic, fapt ce generează şi situaţia tragică din final. La început, eroul este agitat şi obosit psihic, apoi se revigorează brusc, atunci când crede că îşi aduce aminte că a pus biletele în jacheta cenuşie. Devine „crunt”, impulsiv şi violent cu ţigăncile bănuite de furt. Se simte confuz şi deprimat când nu găseşte biletele şi îşi pierde definitiv controlul. Toate aceste stări emoţionale reies din caracterizarea indirectă, prin faptele, acţiunile şi comportamentul personajului.
La berărie, starea depresivă se accentuează în momentul în care citeşte în gazetă ştirea că în şase luni banii vor intra în fondurile loteriilor. Starea sa este redată direct, prin autocaracterizare:”Ţi-ai găsit! Eu şi noroc!”.
Tot zbuciumul interior, pendulând între fericire şi disperare, între bucurie şi deznădejde, duce inevitabil la prăbuşirea psihologică a personajului care nu-şi poate depăşi condiţia umilă şi banală a omului oarecare, sortit să rămână un anonim în lumea asta.
Personajele secundare – căpitanul Pandele şi chivuţele – precum şi cele episodice – doamna Popescu, comisarul Turtureanu şi d. Georgescu – au un rol bine determinat în construirea conflictului şi în reliefarea stărilor sufleteşti ale personajului principal.
Stilul lui Caragiale este şi în această nuvelă inconfundabil şi ilustrat cu măiestria inegalabilă din schiţele, comediile şi tragediile sale. Nuvela „Două loturi” combină elementele comice cu cele tragice, din care reiese, de altfel, şi drama psihologică a personajului.
Reacţiile şi comportamentul personajelor sunt atent observate de Caragiale, printr-o introspecţie psihologică ce dovedeşte o profundă cunoaştere a firii umane.
Tragismul este ilustrat indirect, prin descrierea stărilor lui Lefter Popescu, ce pendulează între speranţa şi deznădejde, de la „sfărâmat de oboseală” la „faţa luminată de raza adevărului”, de la „gânduri peste gânduri îi clocotesc în cap” la liniştea interioară deplină, apoi, în final, când „se face vânăt ca ficatul”.
Doamna Popescu este înspăimântată de eventuala reacţie a soţului şi această stare este descrisă prin enumeraţia de verbe sugestive: ”se turbura, se roşea, se-ngălbenea”...
Comicul este ilustrat mai ales prin numele străzilor şi al personajelor – comicul de nume – prin comicul de situaţii în care sunt puşi eroii, precum şi prin limbajul acestora – comicul de limbaj – sugestiv pentru comicul de caracter.
Nuvela „Două loturi” are valenţe cinematografice, de altfel, a fost şi ecranizată. Această particularitate a prozei lui Caragiale demonstrează talentul său de dramaturg, de creator de viaţă şi de oameni, pătrunzând în sufletul personajelor şi în conştiinţa acestora.
Deoarece este o operă literară epică, de întindere medie, cu acţiunea desfăşurată în timp şi spaţiu, cu un număr relativ mare de personaje, unele dintre ele complexe, „Două loturi” de I. L. Caragiale este o nuvelă.

Mihai Viteazul - caracterizare

Mihai Viteazul
(caracterizarea personajului)

George Coşbuc este poet, traducător şi publicist transilvănean. Balada “Paşa Hassan” face parte din volumul “Cântece de vitejie”, apărut în 1904.
Mihai Viteazul este personajul principal al acestei balade, pentru că el apare în toate momentele subiectului, personaj pozitiv pentru că poartă un război drept, de apărare a teritoriilor româneşti, un personaj real, viabil, atestat documentelor. El este domnul Ţării Româneşti, prezentat în fruntea oştirii române, în bătălia de la Călugăreni, din anul 1595.
Prin caracterizarea directă făcută de narator, din unghiul de vedere al lui Hassan, Vodă, asemeni lui Zeus, “cu fulgeru-n mână ’’, pedepseşte mulţimea păgână, ’’tăind de pe cai”. Personajul este surprins în mişcare, “aleargă năvală nebună,/ împrăştie singur pe câţi îi adună,/ Cutreieră câmpul tăind de pe cai”. Într-o strofă- hiperbolă sunt prezentate şi alte trăsături ale personajului. Epitetul antepus “sălbaticul” sugerează neînfricarea voievodului şi viteza reacţiilor sale. El poartă armură (“e-n zale şi-n fier”), iar prin aliteraţie (“zalele-i zuruie crunte”) este relevat zgomotul scos de armură. Prin hiperbolă, proporţiile personajului cresc nelimitat, căciula devine o gigantică cupolă, vorba-i devine tunet, iar răsufletul ger. Arma, barda, “îi ajunge la cer”, iar vodă este asemeni unui uriaş (“şi Vodă-i un munte”).
Prin caracterizare indirectă, prin limbaj, rezultă spiritul de sacrificiu al voievodului, el este gata să-şi dea viaţa (“să piară azi unul din noi”) pentru apărarea patriei.
Faptele personajului devin sursa de caracterizare indirectă prin care se încheagă profilul moral. Vitejia şi spiritul de sacrificiu reies din modul în care contraatacă pentru a respinge atacul prin surprindere condus de Mihnea Turcitul. Prin intermediul comparaţiilor, ”ca volbura toamnei / intră-n urdie, ca lupu-ntre oi”, se dezvăluie iureşul contraatacului, dorinţa de a îi alunga cât mai repede pe turci din ţară.
Mihai se-ndreaptă spre Hassan pentru a-l provoca la luptă în doi ca să evite vărsarea de sânge. Hotărârea de a lupta cu Hassan este ilustrată de modul în care îl urmăreşte.
Antiteza este mijlocul de evidenţiere a opoziţiilor dintre cele două personaje. Mihai Viteazul, domnul Ţării Româneşti, poartă un război drept, pentru apărarea teritoriilor strămoşeşti, în timp ce Hassan poartă un război de cucerire a teritoriilor ţării. Mihai Viteazul este în fruntea oştirii române, în timp ce Hassan stă la poala pădurii, departe de luncă. Curajos, domnitorul îl provoacă pe Hassan la lupta-n doi, dar acesta, laş, fuge spre corturile turceşti. Paşa nu are curajul să intre în focul bătăliei, îi porunceşte lui Mihnea Turcitul să atace prin spate, dar voievodul respinge atacul doar cu câţiva oşteni. În timpul cavalcadei, dimensiunile lui Mihai cresc nelimitat, el atinge proporţiile unui uriaş, în timp ce dimensiunile lui Hassan scad într-atât încât devine ridicol.
Numele personajului, ”Viteazul”, relevă trăsătura fundamentală de caracter a acestuia.
Mihai Viteazul este tipul domnitorului patriotic, viteaz, curajos şi gata să-şi dea viaţa pentru ţară.
Naratorul admiră vitejia şi curajul domnitorului muntean şi ironizează laşitatea bietului paşă, care scapă doar cu ajutorul lui Allah şi al spahiilor.
Personajul Mihai Viteazul este un model de curaj, vitejie, spirit de sacrificiu pentru cititor.

Paşa Hassan

Paşa Hassan
Demonstrarea speciei

Balada cultă reprezintă o operă epică în versuri cu autor cunoscut, în care se relatează întâmplări neobişnuite din trecut, de inspiraţie istorică, fantastică, legendară sau familiară, săvârşite de personaje cu însuşiri excepţionale, prezentate mai ales în antiteză.
Poezia “Paşa Hassan”, alături de alte creaţii din volumul “Cântece de vitejie”, este inspirată de lupta eroică a poporului nostru pentru apărarea gliei străbune, şi anume bătălia de la Călugăreni (1545), în care armata română condusă de Mihai Viteazul spulbera armata otomană. Tema este constituită de sentimentele de admiraţie ale autorului faţă de personalitatea excepţională a lui Mihai Viteazul şi de dispreţul faţă de laşitatea lui Hassan.
Titlul baladei este sugestiv pentru perspectiva prezentă în text. Deşi personajul central al operei nu este Paşa Hassan, portretul domnitorului român se conturează din perspectiva conducătorului otoman. Paşa Hassan este un personaj reflector, tehnica pe care autorul o foloseşte pentru a sublinia eroismul lui Mihai Viteazul. Chiar şi mişcarea armatei române este văzută prin ochii lui Paşa Hassan. Aşadar, deşi personajul principal este Mihai Viteazul, titlul trimite la celălalt personaj, cu care se realizează antiteza.
Structura baladei conţine trei secvenţe: confruntarea celor două armate (primele cinci strofe), urmărirea paşei de către voievodul român (strofele 5-11 ) şi comentariul ironic al poetului legat de deznodământ (ultima strofă).
Aceste secvenţe alcătuiesc subiectul baladei, a cărui acţiune este simplă. Astfel, se pot regăsi toate momentele subiectului, cu o gradare a tensiunii epice, culminând în deznodământul urmăririi Paşei de către voievodul român.
Expoziţiunea este constituită de prima secvenţă şi înfăţişează tabloul confruntării celor două armate, pe fundalul căruia se individualizează câteva personaje. Mihai - Vodă conduce atacul micii oştiri române, punând pe fugă armata turcească. Împinsă în lături, turcimea cade în mocirlă, în frunte cu temutul Sinan, “izbit de pe cal”.
În intrigă, Hassan, privind de la distanţă lupta, îi porunceşte lui Mihnea să lovească în spate oastea munteană, încercuind-o. Mihai observă manevra, îl zăreşte pe paşă şi se întoarce spre mulţimea turcilor, contracarând atacul. Împrăştiind duşmanii, el îşi croieşte drum prin mulţimea păgână, înaintând vijelios spre paşă în fruntea românilor.
Desfăşurarea acţiunii cuprinde urmărirea lui Hassan de către Mihai. Paşa asistă neputincios la atacul fulgerător al muntenilor, care îi pune pe fugă pe slujitorii Semilunei. Văzându-l pe voievodul român cum se îndreaptă spre el, Hassan îşi pierde cumpătul şi o ia la fugă îngrozit. Imaginea voievodului român apare cruntă în ochii îngroziţi ai paşei. Acesta refuză confruntarea cu Mihai - Vodă pe câmpul de luptă, continuându-şi fuga îngrozit.
Înfricoşat de gândul pieirii, paşa îşi lasă turbanul căzut, îşi smulge veşmântul, aleargă într-o goană nebună şi îşi pierde firea, ceea ce constituie punctul culminant.
Deznodământul îl constituie momentul în care Paşa Hassan se salvează în tabăra turcească; aici, spahiii se grăbesc să iasă din corturi, apărându-l. Comentariul ironic al poetului subliniază ipostaza umilitoare a paşei, doborât de spaima prin care a trecut.
La acţiune participă personaje prezentate în antiteză: voievodul român, viteaz, cu spirit de sacrificiu şi dragoste de ţară, şi paşa Hassan, caracterizat prin frică şi laşitate. În afara acestor personaje individuale, la acţiune participă şi două personaje colective (armata română şi cea turcească), conturate tot prin antiteză. Oastea română, deşi mică, se distinge prin organizare, spirit ofensiv, curaj şi dragoste de ţară, pe când oştirea turcească, deşi numeroasă, apare ca o mulţime dezorganizată, în derută, fugind cuprinsă de panică.
Modalitatea principală de exprimare este naraţiunea, care se împleteşte uneori cu fragmente descriptive şi cu dialogul.
Naraţiunea este şi modalitatea prin care se relatează faptele de vitejie ale eroului. Vorbirea directă apare în cele două intervenţii ale lui Mihai Viteazul, care au rolul de a evidenţia pe de-o parte trăsăturile personajului, iar pe de altă parte de a amplifica groaza paşei, căruia i se pare că vorba lui Mihai este “tunet”.
Descrierea de tip portret este prezentată în conturarea imaginii supradimensionate a lui Mihai în ochii îngrozitului paşă, dar se remarcă şi portretul caricatural făcut de narator paşei “cu ochii de sânge”, “cu barba vâlvoi”.
Naratorul porneşte acţiunea într-un ritm alert prin utilizarea unor verbe semnificative: “rup”, “saltă”, “cade”, “o aruncă”. Perspectiva naratorială se schimbă şi trece în viziunea unui personaj, şi anume Hassan.
În deznodământ, naratorul, care susţine discursul epic, îşi exprimă compătimirea dispreţuitoare faţă de laşitatea şi frica conducătorului turc: “Văzut-au şi beii că fuga e bună/ Şi bietului paşă dreptate i-au dat.”
Viziunea asupra episodului de inspiraţie istorică este una subiectivă, ce favorizează armata română şi pe conducătorul acesteia. Intenţia autorului de a sublinia eroismul lui Mihai Viteazul reiese şi din introducerea altei perspective, care se dovedeşte un mijloc indirect de caracterizare a personajului principal. Limbajul baladei este presărat cu termeni arhaici care au rolul de a reînvia atmosfera epocii: flinte, paşă, ghiaur, spahii, bei. Verbele la prezent dau o notă autentică episodului.
Toate aceste argumente susţin apartenenţa textului “Paşa Hassan” la specia literară balada.

variante bac rezolvate pe net

http://www.ebacalaureat.ro/c/4/68/757/0/Rezolvari-variante-2008-Romana-Subiectul-I--II--III

O scrisoare pierdută

O scrisoare pierdută
–apartenenţa la specie şi gen -



I. L. Caragiale este considerat întemeietorul momentelor şi schiţei în literatura română, rămânând în literatură ca unul dintre cei mai de seamă dramaturgi prin comediile sale D-ale carnavalului, O noapte furtunoasă , Conu Leonida faţă cu reacţiunea, precum şi O scrisoare pierdută.
Comedia este specia genului dramatic, în care dramaturgul prezintă în mod consecvent situaţii şi personaje comice, care stârnesc râsul. Aparţinând genului dramatic, comedia este creată pentru a fi reprezentată scenic, fiind structurată pe acte, scene, părţi, prezenţa autorului făcându-se observată prin indicaţiile de regie(didascaliile), modul de expunere dominant este dialogul (constituit din schimburi de replici), combinat cu monologul dramatic.
Opera O scrisoare pierdută este structurată în patru acte, în care se surprinde momentul alegerilor, prilej cu care sunt evidenţiate moravurile burgheziei de la sfârşitul secolului trecut.
Acţiunea se desfăşoară în “capitala unui judeţ de munte” (numele localităţii nefiind specificat, situaţia poate fi generalizată), pe fundalul unei agitate campanii electorale.
Expoziţiunea ne prezintă pe Ghiţă Pristanda, poliţaiul oraşului, şi pe Ştefan Tipătescu, prefectul judeţului, care citeşte cu glas tare ziarul Răcnetul Carpaţilor, ziar în care este acuzat guvernul că a lăsat unul din cele mai frumoase judeţe ale ţării „în mâinile unui vampir”. Ghiţă imită indignarea lui Tipătescu, uzând totodată şi de ticul sau verbal ”curat caraghioz!” - „curat mişel”, contribuind astfel la realizarea comicului de limbaj.
Ghiţă îi relatează apoi prefectului despre misiunea pe care o avusese în noaptea precedentă, şi anume să spioneze pe adversarul lor politic, pe avocatul Nae Caţavencu. Comicul de limbaj este realizat prin prezentarea situaţiei familiei lui Pristanda de către acesta: ”Famelie mare, renumeraţie mică după buget... dar de! nouă copii şi optzeci de lei pe lună: famelie mare, renumeraţie mică, după buget”. Acuzat de prefect că nu a pus toate steagurile, Ghiţă le numără într-un stil aparte, care contribuie la umorul piesei: „...două la prefectură, două la catrindală, două la primărie”, enumeră apoi aceleaşi steaguri, adunând rău.
Intriga este redată de reluarea discuţiei despre misiunea lui Ghiţă, care, în timp ce spionase pe Caţavencu, îl auzise pe acesta spunând că se afla în posesia unui document care îi va face pe cei de la putere să îl voteze în alegerile ce vor urma .
Desfăşurarea acţiunii îl aduce în scenă pe Zaharia Trahanache, preşedintele mai multor comitete şi comisii, care se întorsese de la Caţavencu, agitat în urma discuţiei pe care o avusese cu acesta. Îi povesteşte lui Tipătescu cum Caţavencu îl chemase la el să-i arate o scrisoare de amor‚ ”în toată regula”, pe care i-ar fi scris-o Tipătescu soţiei sale, Zoe Trahanache , un plagiat în concepţia lui Trahanache, care nu este capabil să creadă că soţia l-ar putea înşela cu prietenul său, prefectul.
Caţavencu cere însă în schimbul nepublicării scrisorii susţinerea sa în alegeri în locul candidatului propus de grupul de la putere, şi anume Tache Farfuridi. Din acest moment, între avocatul Nae Caţavencu, liderul grupării tinerilor intelectuali, şi grupul conducerii locale, reprezentat de Zaharia Trahanache şi Ştefan Tipătescu, izbucneşte un conflict iscat de pierderea scrisorii de către Zoe, scrisoare de amor primită de la Tipătescu şi devenită acum obiect de şantaj în mâinile lui Caţavencu. Situaţia pare fără scăpare pentru Zoe, care încearcă să-i facă pe cei doi bărbaţi din viaţa ei să-l voteze pe Caţavencu, pentru a-i apăra onoarea. Farfuridi şi Brânzovenescu acuză puterea de trădare şi vor să trimită la Bucureşti o anonimă, prin care să anunţe trădarea. În cele din urmă, Zoe reuşeşte să-i convingă pe Tipătescu şi Trahanache să îl aleagă pe Caţavencu pe lista candidaţilor. În acelaşi timp este trecut pe lista candidaţilor, din ordinul autorităţilor de la centru, un nume necunoscut: Agamemnon Dandanache, care obţinuse locul tot printr-un şantaj „al unei persoane importante”, şi tot cu o scrisoare de amor.
Punctul culminant este dat de faptul că trebuie anunţat numele candidatului, iar „obiectul de şantaj”este încă în mâinile lui Caţavencu, care ameninţă cu publicarea scrisorii în cazul în care nu va fi ales. Pe de altă parte, Farfuridi îi suspectează de trădare, în timp ce ei au ordine clare în privinţa numelui celui ce va fi ales. Soluţia vine de la poliţaiul Pristanda, care pune la cale un scandal menit să-l anihileze pe Caţavencu. În încăierare, acesta îşi pierde pălăria, în care era ascunsă scrisoarea şi devine din şantajist şantajat, din cauza poliţei semnate de el, ajunsă acum în mâinile lui Trahanache. Scrisoarea de amor trece din nou pe la cetăţeanul turmentat, care o găsise prima dată şi de la care o furase Caţavencu, dar ajunge de această dată la Zoe.
Deznodământul este specific comediei, cu rezolvarea tuturor conflictelor şi împăcarea adversarilor. Caţavencu este nevoit să accepte patronajul lui Zoe şi, pentru împăcare, va organiza petrecerea dată în cinstea alegerii lui Dandanache, ales în unanimitate, ”curat constituţional”, cum spune Pristanda.
Fiind o comedie, autorul recurge la toate tipurile de comic, şi anume comic de limbaj, de nume, de situaţie etc. Comicul de limbaj este realizat prin prezenţa numeroaselor greşeli de vocabular. Cuvintele (mai ales neologismele) sunt deformate prin pronunţie greşită (“famelie”, “renumeraţie”, “andrisant”, “plebicist”) sau prin etimologie populară (“scrofuloşi”, “capitalişti”). Încălcarea regulilor gramaticale şi a logicii, cum ar fi: polisemia (“ne-am răcit împreună”), contradicţia în termeni (“după lupte seculare care au durat aproape treizeci de ani” sau “12 trecute fix”), asociaţii incompatibile (“Industria română este admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipseşte cu desăvârşire”), nonsensul (“din două, daţi-mi voie, ori să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimic, ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici, pe acolo, şi anume prin punctele esenţiale…”) etc.
Comicul de nume are o mare savoare. Zaharia Trahanache este o „cocă moale”- trahanaua, care, deşi vede scrisoarea incriminatoare, crede că-i plagiat; Ştefan Tipătescu este un tip, dar totodată unul care trece tiptil prin viaţă; Ghiţă Pristanda, un tip slugarnic, obişnuit să execute ceea ce i se comandă; Cuplul Farfuridi - Brânzovenescu reprezintă prostul fudul. Dandanache este dandanaua, fiind mai prost decât Farfuridi şi mai canalie decât Caţavencu.
Comicul de situaţie şi de moravuri surprinde într-un mod excepţional societatea şi moravurile ei prin prisma şantajului, a adulterului sau a reuşitei, pe principiul „scopul scuză mijloacele”.
Îndeplinind toate trăsăturile comediei, respectiv ale genului dramatic, putem spune că piesa O scrisoare pierdută este o comedie şi implicit o operă dramatică.

Caracterizarea Vitoriei Lipan

BALTAGUL
Caracterizarea Vitoriei Lipan

În romanul ,,Baltagul“, M. Sadoveanu zugrăveşte viaţa pastorală, transhumanţa, în contextul unei lumi situate în pragul secolului al XX–lea. Scriitorul urmăreşte două elemente ale existenţei: pe de o parte viaţa ţăranului, cu tradiţiile şi obiceiurile ei, legate de cele trei momente - naşterea, nunta, moartea; pe de altă parte, există şi un plan al acţiunii, reprezentat de un personaj simbolic: Vitoria Lipan.
Perpessicius spunea că ,,Baltagul este romanul unui suflet de munteancă“.
Vitoria Lipan, ţărancă din Măgura Tarcăului, trăieşte viaţa aspră a oamenilor de la munte. Ea întruneşte calităţile fundamentale ale omului simplu pe care le apreciază cel mai mult poporul român: cultul adevărului, al dreptăţii, al respectării legii strămoşeşti şi al datinii.
Personajul se individualizează atât prin mijloace de caracterizare directă, portretul fizic al eroinei este prezentat de autor, dar mai ales prin caracterizare indirectă: din fapte, acţiuni, felul cum gândeşte, cum vorbeşte, monologul interior etc.
Scriitorul îi realizează un portret sumar, concentrând frumuseţea, forţa lăuntrică: ochii căprui, ,,aprigi şi încă tineri căutau zări necunoscute” sau ,,răsfrângeau lumina castanie a părului”.
Neliniştea interioară, zbuciumul sufletesc încep să se manifeste când ea îşi dă seama de întârzierea întoarcerii soţului său, peste obiceiul din trecut. Lipan era ,,dragostea ei de douăzeci şi mai bine de ani”, plecat la Dorna să cumpere oi.
Munteanca îşi cunoaşte bărbatul aşa cum ştie semnele vremii şi înţelege că trebuie să plece pe urmele lui să-l caute.
Întreaga strategie a Vitoriei se desfaşoară pe două coordonate fundamentale: ştiinţa semnelor vremii, ale naturii şi presimţirile sale bazate pe experienta vieţii, pe intuiţia personală, aproape profetică.
Primele semne rău prevestitoare sunt visele, care i-l arată pe ,,Nechifor călare, cu spatele întors către ea”, altădată ,,trecând călare o apă neagră…”. Ea înţelege semnele naturii : ,,brazii sunt mai negri decât de obicei “, ,,cucoşul, aşezat pe prag, se întoarse cu pliscul spre poartă, da semn de plecare, deci Lipan nu va veni”.
Pregătindu-se de plecare, ea se consultă cu părintele Dănilă, dar şi cu vrăjitoarea satului, apoi se roagă la icoana Sfintei Ana, ţine post pentru a se purifica sufleteşte. Prevăzătoare, îşi rânduieşte gospodăria, vinde produsele, duce peste noapte banii la preot, o lasă pe fiica ei, Minodora, la mănăstire şi conştientă de pericolele care-i pândesc pe drum, îi făureşte lui Gheorghiţă un baltag, avertizându-l: ,,De-acu trebuie să te arăţi bărbat!”.
Solemnitatea pregătirii plecării dezvăluie un ritual străvechi, un mod de viaţă moştenit din străbuni, cu automatismele lui, pe care Vitoria îl respectă.
Ea se hotărăşte să umble numai între ,,răsăritul şi asfinţitul soarelui“ şi să se alăture pe lângă oameni. Dovedeşte astfel spirit de prevedere; înţelepciunea, inteligenţa şi luciditatea îi dirijează comportamentul.
O voinţă neclintită şi o judecată limpede o însoţesc permanent : ,,Mai ales dacă-i pierit, cată să-l găsesc, căci viu, se poate întoarce şi singur”.
Ea reconstituie drumul făcut de bărbatul ei, mergând şi întrebând din loc în loc, din han în han, tenace, până când la Sabasa ,,în întuneric, începu să i se facă lumină; gândurile i se limpezesc”; la Sabasa fuseseră cu turmele trei stăpâni, iar la Suha doi -,,atunci şi vântul a încetat să mai bată.”
Scena găsirii câinelui dezvăluie puternice trăiri sufleteşti : ,,Femeia avea în ea o sfârşeală bolnavă, ….ea găseşte în animal o parte din fiinţa celui prăpădit“. În râpa de sub crucea Talienilor, Vitoria descoperă cheia adevărului.
În momentul aflării adevărului despre dispariţia soţului ei, eroina se manifestă ca ,,un Hamlet feminin” -George Călinescu-, pregătind scena demascării vinovaţilor şi pedepsirea lor.
Momentul răzbunării este plin de măreţie, simbol al adevărului şi dreptăţii pe care Vitoria o înfăptuieşte cu o logică impecabilă, cu tact şi luciditate. Pentru Vitoria, datoria creştinească se află înainte de toate: ,,trebuie să nu rămâie între lupi, să-l aduc între creştini”.
Din comportamentul Vitoriei se desprinde o întreagă filozofie de viaţă, un echilibru şi o măsură în toate ca şi la ciobanul din ,,Mioriţa”.
Odată îndeplinită datoria către cel ucis totul îi reintră în tiparul vieţii de la munte, Vitoria şi Gheorghiţă întorcându-se la Măgura, liniştea şi ordinea vieţii fiind restabilite.
Pentru marea responsabilitate, inteligenţa, hotărârea dârză, Vitoria a fost asemănată cu eroinele din tragediile antice.
Ea este tipul femeii din popor de o mare frumuseţe sufletească: soţie devotată, mamă iubitoare şi grijulie, în stare să preia oricând locul bărbatului dispărut .
Demnitatea şi perseverenţa cu care ştie să ducă la îndeplinire legea nescrisă, legea baltagului, precum şi bogăţia sufletească a Vitoriei îi dau măreţie şi frumuseţe.

BALTAGUL

BALTAGUL


-DEMONSTRAŢIE-


Romanul este opera epică bazată pe naraţiunea îmbinată cu dialogul şi naraţiunea care dezvoltă conflicte sociale şi sufleteşti, politice sau istorice plasate în timp şi spaţiu. Faptele narative se organizează în jurul unei intrigi importante şi a mai multor intrigi secundare. Romanul cultivă personajul excepţional complex, atent individualizat. Izvorul de inspiraţie poate fi o întâmplare reală, prelucrarea unui mit sau unui simbol. Se impune prin forţa dramatică a acţiunii desfăşurate conform momentelor subiectului şi prin multitudinea personajelor, a episoadelor şi a motivelor literare incluse în naraţiune.
Romanul “Baltagul” de M. Sadoveanu, capodoperă a literaturii române şi universale, este mai ales o monografie a satului moldovenesc tradiţional de munte şi a unei străvechi civilizaţii de păstori. Conflictul principal este acelaşi din “Mioriţa”, dar aici nevasta celui dispărut, după o lungă şi tensionată căutare, îi descoperă şi îi pedepseşte pe ucigaşi după legea nescrisă a pământului. Ea restabileşte astfel echilibrul şi ordinea unei lumi care se mai conduce încă după “legea cea veche”. Din punct de vedere tematic şi în privinţa construcţiei epice, ”Baltagul” se poate înscrie în categorii diverse: roman social, monografic, poliţist, al iubirii sau mitic.
Acţiunea este formată dintr-un mare număr de episoade, iar textul este structurat de către autor în 16 capitole, fără titluri, numerotate cu cifre romane. Spaţiul de desfăşurare a întâmplărilor este foarte larg, iar itinerariul căutărilor este întortocheat, labirintic. Temporal, începe toamna, odată cu dispariţia lui Nechifor Lipan şi se încheie primăvara, când Vitoria îi pedepseşte pe ucigaşi şi îndeplineşte ritualul înmormântării. Prezentul narativ se împleteşte cu trecutul prin tehnica retrospectivei, iar realitatea se armonizează cu mitul într-o compoziţie epică de o uimitoare ţesătură simbolică.
Ca în orice naraţiune clasică, întâmplările sunt relatate în ordinea momentelor subiectului, derulându-se gradat către punctul culminant şi deznodământ.
Expoziţiunea surprinde gospodăria familiei Lipan din Măgura Tarcăului şi pe Vitoria, nevasta lui Nechifor Lipan, neliniştită de întârzierea oierului plecat la Dorna să negustorească turma. Ea înţelege treptat că lui Nechifor i-a fost hărăzit să moară.
Intriga o reprezintă hotărârea muntencei de a căuta osemintele celui dispărut şi de a pedepsi ucigaşii. Împreună cu fiul ei Gheorghiţă, femeia traversează ţinutul Dornelor, refăcând metaforic, simbolic, dar şi în chip real drumul parcurs de Nechifor Lipan.
Desfăurarea acţiunii se alcătuieşte dintr-o suită de episoade epice, care surprind o diversitate de evenimente sociale, tradiţionale: botezul, nunta, înmormântarea. Apare o amplă galerie de personaje episodice şi figurante: păstori, negustori, hangii, funcţionari, meşteşugari, preoţi.
Punctul culminant se conturează în momentul descoperirii rămăşiţelor pământeşti ale oierului ucis aflate într-o râpă pe lângă Sabasa.
Deznodământul îl surprinde pe Gheorghiţă lovind cu baltagul pe Calistrat Bogza, ucigaşul părintelui său, venit împreună cu celălalt asasin, Ilie Cuţui, la praznicul de înmormântare al celui disparut.
Personajele principale sunt personalităţi bine individualizate şi atent caracterizate. Vitoria Lipan întruneşte calităţile fundamentale ale omului simplu, educat în spiritul tradiţiei arhaice, al cultului pentru adevăr şi dreptate. În miezul acţiunii trepidante a romanului se evidenţiază caracterul acesteia: calmul, iscusinţa, chibzuinţa, curajul, energia, mândria şi tenacitatea.
Asemeni tuturor “locuitorilor de sub brad” este şi Nechifor, marele absent al romanului, dar cu rol foarte important în naraţiune. Prin tehnica evocării şi prin retrospectivă, el este mereu prezent în prim-plan.
Între personajele secundare se remarcă Gheorghiţă, adolescentul care parcurge aspre probe de iniţiere şi care se maturizează odată cu evenimentele povestite.
Modul principal de expunere în roman este naraţiunea, care se împleteşte cu dialogul şi cu ample secvenţe descriptive ale ţinuturilor parcurse de Vitoria. În ţesătura epică se inserează o mulţime de motive literare memorabile: motivul labirintului, al întrebării, al visului, al aşteptării şi al răzbunării.
Naratorul relatează obiectiv întâmplările, la persoana a III-a singular. El pare să fie omniscient şi omniprezent, realizând, în ipostaza de personaj imaginar care povesteşte în locul scriitorului, relaţia autor - cititor.
Opera este scrisă într-o limbă literară expresivă, rapsodică şi lirică, solemnă şi gravă, realizând astfel atmosfera de baladă şi de legendă.
În concluzie, prin toate aceste trăsături specifice, ”Baltagul” se înscrie între naraţiunile clasice de inspiraţie folclorică, mioritică, mitico-simbolică, de o incontestabilă valoare artistică.

NOŢIUNI DE TEORIE GRAMATICALĂ (I)

Substantivul este partea de vorbire care denumeşte un nume: o fiinţă, un obiect, un fenomen al naturii etc. (câine, caiet, ploaie etc.). substantivul se poate număra, având trei genuri - masculin, feminin, neutru şi două numere - singular şi plural. Se poate afla în unul din următoarele cazuri:
1) Nominativ. Funcţii sintactice:
A) subiect - răspunde la întrebările cine?ce?.
Ex: Mama spală vasele.
B) nume predicativ - răspunde la întrebarea ce? şi împreună cu un verb copulativ formează un predicat nominal.
Ex: El este elevul nostru.
C) apoziţie
Ex: El, elevul nostru, participă la concurs.

2) Acuzativ. Funcţii sintactice:
A) nume predicativ - cu prepoziţie
Ex: Florile sunt pentru mama.
B) atribut substantival prepoziţional - care?ce fel de? - determină un substantiv.
Ex: Florile pentru mama sunt frumoase.
C) apoziţie
Ex: Florile pentru ea, pentru mama, sunt frumoase.
D) complement direct - pe cine? ce? - determină un verb.
Ex: O cunosc pe fata aceea.
Ex: Am cumpărat o carte nouă.
E) complement indirect - despre cine?despre ce?pentru cine?pentru ce?cu cine?cu ce? etc. - determină un verb.
Ex: Am vorbit despre acel concurs.
F) complement circumstanţial de loc
Ex: Locuiesc într-un apartament mare.
G) c. c. de timp
Ex: Am ajuns acasă după mama.

H) c. c. de mod
Ex: Scrie mai frumos ca fratele lui.

3) Dativ. Funcţii sintactice:
A) nume predicativ
Ex: Copilul este asemenea mamei.
B) apoziţie
Ex: I-am luat lui, copilului, o carte.
C) complement indirect - cui? - determină un verb.
Ex: I-am luat copilului o carte.
D) atribut prepoziţional
Ex: Rar am văzut copil asemenea fratelui tău.
E) c. c. de mod
Ex: Copilul scrie asemenea mamei.

4) Genitiv. Funcţii sintactice
A) nume predicativ
Ex: Cartea este a colegului meu.
B) atribut genitival
Ex: Cartea colegului meu este nouă.
C) c. indirect
Ex: Luptă contra guvernului.
D) c. c. de loc
Ex: Locuieşte deasupra vecinului său.
E) c. c. de timp
Ex: A ajuns acasă înaintea mamei.

5) Vocativ - NU ARE FUNCŢII SINTACTICE.

OPERE DE STUDIAT PENTRU BAC

OPERE DE STUDIAT PENTRU BAC
- propusă -

1. Ion - Liviu Rebreanu
2. Enigma Otiliei - George Călinescu
3. Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război - Camil Petrescu
4. Moromeţii - Marin Preda
5. Moara cu noroc - Ioan Slavici
6. Alexandru Lăpuşneanul - Costache Negruzzi
7. O scrisoare pierdută - I. L. Caragiale
8. Iona - Marin Sorescu
9. Luceafărul - Mihai Eminescu
10. Floare albastră - Mihai Eminescu
11. Plumb - George Bacovia
12. Lacustră - George Bacovia
13. Eu nu strivesc corola de minuni a lumii - Lucian Blaga
14. Testament - Tudor Arghezi
15. Riga Crypto şi lapona Enigel - Ion Barbu
16. În grădina Ghetsimani - Vasile Voiculescu
17. Leoaică tânără, iubirea - Nichita Stănescu

VERBUL (I)

nu vreau sa postez toate informatiile despre verb, ci doar cele de care este mai des nevoie in subiectele de teze.
VERBUL


Ø Definiţie: partea de vorbire flexibilă în raport cu modul, timpul, persoana, numărul; din punct de vedere sintactic el este, de regulă, predicatul unei propoziţii; din punct de vedere semantic el denumeşte acţiuni, stări, calităţi privite ca procese.
Ø Clasificare
A. După structură :
- simple: a cânta, a alerga, a scrie
- compuse: a binevoi, a descompune
- locuţiuni verbale: a pune la inimă, a-şi aduce aminte
B După predicaţie (conţinutul lexical sau criteriul sintactic)
1. verbe predicative – îndeplinesc singure funcţia de predicat când sunt la un mod personal
2.verbe nepredicative: verbe copulative şi verbe auxiliare
VERBELE COPULATIVE
Sunt copulative verbele care nu au înţeles de sine stătător şi care au nevoie de un nume predicativ pentru a îndeplini o funcţie sintactică.
VERBELE PREDICATIVE

VERBELE COPULATIVE
1. A FI - a se afla, a se găsi, a exista
- a se întâmpla, a avea loc
- a trece (referitor la timp)
- a se duce
- a costa
- a fi originar din
Bunicul este în gradină. (se află)
vb. pred.
Nu mai sunt ouă în frigider. (nu există)
Ieri a fost o întâlnire cu asociaţii. (a avut loc)
Sunt trei ani de-atunci. (au trecut)
N-ai fost la Paris? (nu te-ai dus)
Ghetele sunt un milion. (costă)
El este din Iaşi. (este originar)
A FI – copulativ - când nu are nici unul din sensurile alăturate
Bunicul este bătrân.
este = vb. cop., c. IV, d. a., intranz., ind., prez., p.III, sg., f. af., formează PN cu NP ‘bătrân’
Ouăle nu erau proaspete.
nu erau = vb. cop., pers., c.IV, d. a., ind., impf., p. III, pl., f.neg., formează PN cu NP ‘proaspete’
! Înainte de a fi a ta, casa a fost a mea.
înainte de a fi (a ta) = vb. cop., p., c.IV, d.a., inf. prez., f. af., îns. de loc. prep. ‘înainte de’, form. CcT cu NP ‘a ta’.
2. A DEVENI = a se dezvolta, a se transforma
Cine nu devine nu există.
Universul devine
A DEVENI – (aproape) întotdeauna copulativ
Ei vor deveni liceeni.

3. A SE FACE – pred. impers.
S-a făcut pentru el tot ce s-a putut.
A SE FACE = a deveni - copulativ
Vrea să se facă medic.

4. A AJUNGE – pred. pers.
Focul a ajuns la acoperiş.
L-a ajuns din urmă.
- pred. impers.
I-a ajuns cât a muncit.
A AJUNGE = a deveni - copulativ
El a ajuns ministru.
5. A IEŞI + din…/în…
A ieşit din clasă.
Nu ieşise în curte.
A IEŞI = a deveni
Din academie a ieşit ofiţer.
6. A RĂMÂNE – pred. pers.
Vom rămâne acasă.
- pred. impers.
Nu-i rămâne decât să aştepte.
A RĂMÂNE + cumva, ceva
- undeva
Am rămas mută.
Va rămâne ministru.
7. A (SE) PĂREA – pred. impers.
Părea că nu va mai ploua.
Se pare că nu mai vine.
A (SE) PĂREA - personal
Păreau supăraţi.
8. A ÎNSEMNA = a pune semn, a-şi nota, a scrie
A însemnat cu cretă amplasarea claselor.
Voi însemna în caiet tot ce spune.
A ÎNSEMNA – cop. impersonal
≠ a pune semn, a-şi nota
Reuşita înseamnă muncă.

Observaţie Dacă verbul copulativ este urmat de propoziţie predicativă, atunci el este PN incomplet sau altă parte de propoziţie incompletă.
Nu putea fi 1/ cum o doreai.2/
CD incompl.
Verbe auxiliare – ajută la formarea timpurilor compuse, a modurilor şi a diatezei pasive: a fi, a avea, a vrea.
A fi – intră în strucutra:
- diatezei pasive: El este ajutat de ai săi.
- viitorului anterior: El va fi ajutat
- conjunctivului perfect: El să fi ajutat
- condiţionbal-optativului perfect: El ar fi ajutat
- prezumtivului prezent: El va fi ajutând, şi perfect: El ar fi ajutat.
- infinitivului perfect: E fi ajutat e bine.
A avea – intră în structura:
- perfectului compus: Eu am mers la el.
- viitorului popular: Eu am să merg la el.
- condiţional-optativului: aş, ai, ar, am, aţi, ar: Eu aş învăţa.
A vrea – intră în strucutra:
- viitorului: Eu voi citi , anterior: Eu voi fi citit.
- prezumtiv: El va fi citit.

ADRESE UTILE (SI PT. ELEVI, NU DOAR PT. MINE)

http://www.edu.ro/
http://isjarges.gotdns.org/

SUBIECT III - BAC

Subiect III - BAC

1. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre particularităţile basmului cult, prin referire la o operă literară studiată. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- precizarea a două caracteristici ale speciei literare basm, existente în opera literară studiată;
- prezentarea, prin referire la basmul cult studiat, a patru elemente de construcţie a subiectului şi/ sau ale compoziţiei (de exemplu: acţiune, secvenţă narativă, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia personajelor, incipit, final, perspectivă narativă, tehnici narative etc.);
- evidenţierea relaţiilor dintre două personaje reprezentative pentru basmul cult ales;
- exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul în care se reflectă o idee sau tema în basmul cult pentru care ai optat.
Notă! Ordinea integrării reperelor în cuprinsul lucrării este la alegere.
Pentru conţinutul eseului vei primi 16 puncte (câte 4 puncte pentru fiecare cerinţă/ reper); pentru
redactarea eseului vei primi 14 puncte (organizarea ideilor în scris – 3 puncte; utilizarea limbii literare
– 3 puncte; abilităţi de analiză şi de argumentare – 3 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2
puncte; aşezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).
În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 2 pagini.
2. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre relaţia dintre incipit şi final într-un basm cult studiat. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea a patru componente de structură şi/ sau de compoziţie a basmului cult pentru care ai optat (de exemplu: temă, viziune despre lume, construcţia subiectului, particularităţi ale compoziţiei, perspectivă narativă, tehnici narative, secvenţă narativă, episod, relaţii temporale şi spaţiale, personaj, modalităţi de caracterizare a personajului etc.);
- ilustrarea trăsăturilor incipitului, prin referire la textul narativ ales;
- comentarea particularităţilor construcţiei finalului în textul narativ ales;
- exprimarea unei opinii argumentate despre semnificaţia/ semnificaţiile relaţiei dintre incipitul şi finalul basmului cult ales.
3. Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre lumea basmului, reflectată într-un basm cult studiat, pornind de la următoarea ideile exprimate în următoarea afirmaţie critică: ,,Ceea ce caracterizează basmul, ca operă de artă, este o lume cu totul aparte [...], opusă deci cotidianului, o lume în care voinţa omului nu cunoaşte limite, în care nu există contrarii care să nu poată fi rezolvate. Basmul porneşte de la realitate, dar se desprinde de ea, trecând în suprareal. [...] Este o lume opusă realităţii cotidiene nu prin personaje şi întâmplări (care pot fi verosimile), ci prin atmosfera ei interioară, prin esenţa ei”. (Mihai Pop, Pavel Ruxăndoiu, Folclor literar românesc)
Notă! În elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumentativ: ipoteza, constând în formularea tezei/ a punctului de vedere cu privire la temă, argumentaţia (cu minimum 4 argumente/ raţionamente logice/ exemple concrete) şi concluzia/ sinteza. Pentru conţinutul eseului, vei primi 16 puncte, iar pentru redactarea lui, vei primi 14 puncte (organizarea ideilor în scris – 3 puncte; utilizarea limbii literare – 3 puncte; abilităţi de analiză şi de argumentare – 3 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; aşezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).
În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 2 pagini.

4. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre particularităţile de construcţie a unui personaj dintr-un basm cult studiat. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru realizarea personajului ales (de exemplu: acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, perspectivă narativă, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.);
- prezentarea statutului psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la conflictul/
conflictele basmului cult studiat;
- relevarea principalei trăsături a personajului ales, ilustrată prin două episoade/ secvenţe narative/ situaţii semnificative sau prin citate comentate;
- exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul în care se reflectă o idee sau tema basmului cult studiat în construcţia personajului pentru care ai optat.
5. Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre relaţiile dintre două personaje care aparţin unui basm cult studiat. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru construcţia personajelor alese (de exemplu: temă, perspectivă narativă, acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.);
- evidenţierea situaţiei iniţiale a celor două personaje, din perspectiva tipologiei în care se încadrează, a statutului lor psihologic, moral etc.;
- relevarea trăsăturilor celor două personaje, semnificative pentru ilustrarea relaţiilor, prin raportare la două episoade/ secvenţe narative ale basmului cult ales;
- exprimarea unei opinii argumentate despre relaţiile dintre cele două personaje, din perspectiva situaţiei finale/ a deznodământului.
6. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre particularităţile de construcţie a unui personaj dintr-un text narativ studiat, aparţinând lui Ion Creangă. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru realizarea personajului ales (de exemplu: acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, perspectivă narativă, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.);
- prezentarea statutului psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la conflictul/
conflictele textului narativ studiat;
- relevarea principalei trăsături a personajului ales, ilustrată prin două episoade/ secvenţe narative/ situaţii semnificative sau prin citate comentate;
- exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul în care se reflectă o idee sau tema textului narativ studiat în construcţia personajului pentru care ai optat.
7. Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre relaţiile dintre două personaje ale unui text narativ studiat, aparţinând lui Ion Creangă. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru construcţia personajelor alese (de exemplu: temă, perspectivă narativă, acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.);
- evidenţierea situaţiei iniţiale a celor două personaje, din perspectiva tipologiei în care se încadrează, a statutului lor psihologic, moral etc.;
- relevarea trăsăturilor celor două personaje, semnificative pentru ilustrarea relaţiilor, prin raportare la două episoade/ secvenţe narative ale textului narativ ales;
- exprimarea unei opinii argumentate despre relaţiile dintre cele două personaje, din perspectiva situaţiei finale/ a deznodământului.
8. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre personajele dintr-un basm cult studiat, pornind de la ideile exprimate în următorul text: ,,Basmul e un gen vast […]. Caracteristica lui e că eroii nu sunt numai oameni, ci şi anume fiinţe himerice, animale… Fiinţele neomeneşti din basm au psihologia lor misterioasă. Ele comunică cu omul, dar nu sunt oameni. Când dintr-o naraţiune lipsesc aceşti eroi himerici, n-avem de-a face cu basmul’’. (G. Călinescu, Estetica basmului)
9. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre particularităţile nuvelei, prin referire la o operă literară studiată. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- precizarea a două caracteristici ale speciei literare nuvelă, existente în opera literară studiată;
- prezentarea, prin referire la nuvela studiată, a patru elemente de construcţie a subiectului şi/ sau ale compoziţiei (de exemplu: acţiune, secvenţă narativă, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia personajelor, incipit, final, perspectivă narativă, tehnici narative etc.);
- evidenţierea relaţiilor dintre două personaje, reprezentative pentru nuvela studiată;
- exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul în care se reflectă o idee sau tema în nuvela pentru care ai optat.
10. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, în care să prezinţi tema şi viziunea despre lume, reflectate într-o nuvelă studiată. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- evidenţierea tipului de nuvelă pentru care ai optat şi a trăsăturilor care fac posibilă încadrarea într-o tipologie, într-un curent cultural/ literar, într-o perioadă sau într-o orientare tematică;
- prezentarea temei nuvelei, reflectată în textul narativ ales, prin referire la două episoade/ secvenţe narative;
- sublinierea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru ilustrarea viziunii despre lume a autorului/ a naratorului (de exemplu: acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, particularităţi ale compoziţiei, perspectivă narativă, tehnici narative, construcţia personajului, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.);
- exprimarea unei opinii argumentate, despre modul în care tema şi viziunea despre lume sunt
reflectate în nuvela aleasă.
11. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre relaţia dintre incipit şi final într-o nuvelă studiată. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea a patru componente de structură şi/ sau de compoziţie a nuvelei pentru care ai optat (de exemplu: temă, viziune despre lume, construcţia subiectului, particularităţi ale compoziţiei, perspectivă narativă, tehnici narative, secvenţă narativă, episod, relaţii temporale şi spaţiale, personaj, modalităţi de caracterizare a personajului etc.);
- ilustrarea trăsăturilor incipitului, prin referire la textul narativ ales;
- comentarea particularităţilor construcţiei finalului în textul narativ ales;
- exprimarea unei opinii argumentate despre semnificaţia/ semnificaţiile relaţiei dintre incipitul şi finalul nuvelei alese.
12. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre particularităţile de construcţie a unui personaj dintr-o nuvelă studiată. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru realizarea personajului ales (de exemplu: acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, perspectivă narativă, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.);
- prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la conflictul/ conflictele nuvelei studiate;
- relevarea principalei trăsături a personajului ales, ilustrată prin două episoade/ secvenţe narative şi/ sau prin citate comentate;
- exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul în care se reflectă o idee sau tema nuvelei în construcţia personajului pentru care ai optat.
13. Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre relaţiile dintre două personaje ale unei nuvele studiate. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru construcţia personajelor alese (de exemplu: temă, perspectivă narativă, acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.);
- evidenţierea situaţiei iniţiale a celor două personaje, din perspectiva tipologiei în care se încadrează, a statutului lor social, psihologic, moral etc.;
- relevarea trăsăturilor celor două personaje, semnificative pentru ilustrarea relaţiilor, prin raportare la două episoade/ secvenţe narative ale nuvelei alese;
- exprimarea unei opinii argumentate despre relaţiile dintre cele două personaje, din perspectiva situaţiei finale/ a deznodământului.
14. Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre relaţiile dintre două personaje ale unui text narativ studiat, aparţinând lui Ioan Slavici. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru construcţia personajelor alese (de exemplu: temă, perspectivă narativă, acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.);
- evidenţierea situaţiei iniţiale a celor două personaje, din perspectiva tipologiei în care se încadrează, a statutului lor social, psihologic, moral etc.;
- relevarea trăsăturilor celor două personaje, semnificative pentru ilustrarea relaţiilor, prin raportare la două episoade/ secvenţe narative ale textului narativ ales;
- exprimarea unei opinii argumentate despre relaţiile dintre cele două personaje, din perspectiva situaţiei finale/ a deznodământului.
15. Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre temă şi despre principalele componente de structură, de compoziţie, de limbaj dintr-un text narativ studiat, aparţinând lui Mihail Sadoveanu. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea temei şi a modului de reflectare a acesteia în textul narativ studiat;
- precizarea instanţelor comunicării narative şi a rolului acestora în textul narativ studiat;
- evidenţierea a patru particularităţi de construcţie a subiectului şi/ sau particularităţi ale compoziţiei (de exemplu: acţiune, conflict, personaje, incipit, final, episoade/ secvenţe narative, tehnici narative, perspectivă narativă etc.);
- exprimarea argumentată a unui punct de vedere despre limbajul naratorului şi al personajelor din textul narativ studiat.
16. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre particularităţile de construcţie a unui personaj dintr-un text narativ studiat, aparţinând lui Mihail Sadoveanu. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru realizarea personajului ales (de exemplu: acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, perspectivă narativă, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.);
- prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la conflictul/ conflictele textului narativ studiat;
- relevarea unei trăsături a personajului ales, ilustrată prin două episoade/ secvenţe narative/ situaţii semnificative sau prin citate comentate;
- exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul în care se reflectă o idee sau tema textului narativ studiat în construcţia personajului pentru care ai optat.
17. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre tema iubirii, reflectată într-un text narativ studiat, pornind de la ideile exprimate în următoarea afirmaţie: ,,Iubirea are atâtea feţe, atâtea devieri şi atâtea forme, încât este destul de greu să găseşti un sâmbure central sau o formă tipică a iubirii”. (Emil Cioran, Pe culmile disperării)
18. Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre tema familiei, reflectată într-un text narativ studiat. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- sublinierea trăsăturilor textului narativ care fac posibilă încadrarea într-o tipologie, într-un curent cultural/ literar, într-o perioadă sau într-o orientare tematică;
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru ilustrarea temei şi a viziunii despre lume a autorului/ a naratorului (de exemplu: acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, particularităţi ale compoziţiei, perspectivă narativă, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.);
- evidenţierea imaginii familiei, reflectată în textul narativ ales, prin referire la două scene/
secvenţe/ situaţii semnificative pentru evoluţia conflictului/ a conflictelor;
- exprimarea argumentată a unui punct de vedere despre imaginea familiei, reflectată în textul narativ ales, din perspectiva finalului/ a deznodământului.


19. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre tema banului/ a înavuţirii/ a avariţiei, reflectată într-un text narativ studiat, pornind de la ideile exprimate în următoarea afirmaţie: ,,Magia banului, magnetismul aurului, superstiţia averii sunt poate cel mai răspândit motiv al zadarnic frământatei noastre vieţi. [...] Pentru bani se jertfeşte totul: liniştea, cinstea, iubirea proprie şi a celorlalţi”. (Mircea Florian, Arta de a suferi)
20. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre condiţia ţăranului, reflectată într-o text narativ studiat, pornind de la ideea exprimată în următoarea afirmaţie: „Părerea mea e că un ţăran, chiar dacă ajunge doctor în filozofie, tot ţăran rămâne. Ideea de familie, de pildă, va fi la el aceeaşi ca a unui ţăran. Despre dragoste va gândi tot ca părinţii săi, despre cinste şi demnitate va avea aceleaşi reprezentări, într-un cuvânt, concepţia lui despre lume [...] va fi una ţărănească. Nu va exista manifestare a vieţii lui, poate chiar cotidiene, pe care el să n-o judece cu ochii cu care a văzut odată o lume pe deplin formată, cu metafizica ei...”. (Marin Preda, Creaţie şi morală)
21. Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre condiţia ţăranului, reflectată într-un text narativ studiat. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- sublinierea trăsăturilor textului narativ care fac posibilă încadrarea într-o tipologie, într-un curent cultural/ literar, într-o perioadă sau într-o orientare tematică;
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru ilustrarea temei şi a viziunii despre lume a autorului/ a naratorului (de exemplu: acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, particularităţi ale compoziţiei, perspectivă narativă, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.);
- evidenţierea condiţiei ţăranului, reflectate în textul narativ ales, prin referire la două scene/
secvenţe/ situaţii semnificative pentru evoluţia conflictului/ a conflictelor;
- exprimarea argumentată a unui punct de vedere despre condiţia ţăranului, reflectată în textul narativ ales, din perspectiva finalului/ a deznodământului.
22. Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre condiţia femeii, reflectată într-un text narativ studiat. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- sublinierea trăsăturilor textului narativ care fac posibilă încadrarea într-o tipologie, într-un curent cultural/ literar, într-o perioadă sau într-o orientare tematică;
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru ilustrarea temei şi a viziunii despre lume a autorului/ a naratorului (de exemplu: acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, particularităţi ale compoziţiei, perspectivă narativă, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.);
- evidenţierea condiţiei femeii, reflectată în textul narativ ales, prin referire la două scene/
secvenţe/ situaţii semnificative pentru evoluţia conflictului/ a conflictelor;
- exprimarea argumentată a unui punct de vedere despre condiţia femeii, reflectată în textul narativ ales, din perspectiva finalului/ a deznodământului.
23. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre un personaj feminin dintr-un roman studiat, aparţinând perioadei interbelice. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea a patru caracteristici ale romanului selectat, semnificative pentru realizarea personajului ales, prin referire la construcţia subiectului şi la particularităţi ale compoziţiei;
- ilustrarea a patru procedee de caracterizare a personajului, prin episoade/ secvenţe narative/ situaţii semnificative sau prin citate comentate;
- prezentarea relaţiilor dintre personajul ales şi un alt personaj al romanului, din perspectiva statutului lor social, psihologic, moral etc.;
- exprimarea unei opinii argumentate despre evoluţia personajului ales, din perspectiva finalizării conflictului/ a conflictelor.

24. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre tema familiei, reflectatǎ într-un roman studiat, pornind de la ideea exprimată în urmǎtoarea afirmaţie: ,,În familie trebuie să stăpânească: iubirea, voinţa zămislirii, ordinea, conştiinţa datoriei. Nu plăcerea, ci bucuria pură, produsă de frumuseţea idealului”. (Petre Ţuţea, Între Dumnezeu şi neamul meu)
25. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, în care să prezinţi, comparativ, aceeaşi temă literară (de exemplu: istoria, familia, iubirea, banul etc.), tratată în două texte narative, ai căror autori să fie diferiţi. În redactarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea temei şi a modului în care aceasta este tratată de către fiecare dintre cei doi autori, în operele alese;
- ilustrarea comparativă a patru asemănări şi/ sau deosebiri între cele două texte narative, sub
aspectul structurii şi al compoziţiei (de exemplu: construcţia subiectului, acţiune, conflict, personaje, titlu, incipit, final, relaţii spaţiale şi temporale, tehnici narative etc.);
- relevarea a două asemănări şi/ sau deosebiri în construcţia personajului principal/ personajelor principale din cele două texte narative, prin referire la temă sau la curentul literar/ la ideologia literară/ la viziunea autorilor asupra condiţiei umane/ la mesajul transmis;
- exprimarea unei opinii argumentate în privinţa asemănărilor şi deosebirilor dintre cele două texte, din perspectiva realizării lor artistice.
26. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre raportul realitate - ficţiune ilustrat într-un text narativ studiat, pornind de la ideile exprimate în următoarea afirmaţie: ,,Ficţiunea nu este viaţa trăită, ci altă viaţă, inventată cu materialele oferite de prima şi fără de care viaţa adevărată ar fi mai sordidă şi mai sărăcăcioasă decât este”. (Mario Vargas Llosa, Scrisori către un tânăr romancier)
27. Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, în care să prezinţi un personaj dintr-un text narativ studiat, aparţinînd realismului, pornind de la următoarea afirmaţie critică a lui Georg Lukacs: „Categoria centrală, criteriul fundamental al concepţiei literaraturii realiste este tipul, mai precis acea sinteză specială care, atât în câmpul caracterelor, cât şi în acel al situaţiilor, uneşte organic genericul şi individualul. Tipul devine tip, nu prin caracterul de medie şi nici chiar prin caracterul său individual, oricât de aprofundat, cât mai curând prin faptul că în el confluează şi se întemeiază toate momentele determinate din punct de vedere uman şi social, esenţiale unei perioade istorice”.
28. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre particularităţile de construcţie a unui personaj dintr-un text narativ studiat, aparţinând lui Liviu Rebreanu. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru realizarea personajului ales (de exemplu: acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, perspectivă narativă, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.);
- prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la conflictul/ conflictele textului narativ studiat;
- relevarea unei trăsături a personajului ales, ilustrată prin două episoade/ secvenţe narative/ situaţii semnificative sau prin citate comentate;
- exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul în care se reflectă o idee sau tema textului narativ în construcţia personajului pentru care ai optat.
29. Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre relaţiile dintre două personaje ale unui text narativ studiat, aparţinând lui Liviu Rebreanu. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru construcţia personajelor alese (de exemplu: temă, perspectivă narativă, acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.);
- evidenţierea situaţiei iniţiale a celor două personaje, din perspectiva tipologiei în care se încadrează, a statutului lor social, psihologic, moral etc.;
- relevarea trăsăturilor celor două personaje, semnificative pentru ilustrarea relaţiilor, prin raportare la două episoade/ secvenţe narative ale textului narativ ales;
- exprimarea unei opinii argumentate despre relaţiile dintre cele două personaje, din perspectiva situaţiei finale/ a deznodământului.
30. Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre principalele componente de structură, de compoziţie şi de limbaj ale unui text narativ aparţinând realismului, pornind de la ideile exprimate în următoarea afirmaţie: „Naratorul se află totdeauna de altă parte a baricadei decât personajele, evenimentele şi simţirile lor; înfăţişează o lume care există în afara lui şi poate fi foarte bine închipuită şi în absenţa lui, adoptă o poziţie de extrateritorialitate, indiferent că este un comentator locvace sau un regizor impersonal”. (Nicolae Manolescu, Arca lui Noe)
31. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre un tip de roman aparţinând perioadei interbelice, pornind de la ideile exprimate în următoarea afirmaţie critică: ,,Romanul modern e o creaţie care se foloseşte de o povestire pentru a exprima altceva. El continuă să reprezinte totalitatea omului modern; structurile şi perspectivele narative sunt foarte diverse, de la punctul de vedere omniscient tradiţional, la naraţiunea impersonală, comportamentistă ori mediată de conştiinţa unui personaj, de la cronologie, la metamorfoze ale timpului, de la topos real, la alegorizarea spaţiului”. (R. M. Albérès, Istoria romanului modern)
32. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre perspectiva narativă dintr-un text narativ studiat, aparţinând perioadei interbelice, pornind de la ideile exprimate în următoarea afirmaţie: „Naratorul este fie un personaj în carne şi oase, cu biografie şi psihologie proprie, cu un punct de vedere clar definit asupra lucrurilor (persoana I ca narator); fie o voce neutră, asemănătoare cu aceea impersonală, dar care îşi însuşeşte până la identificare punctul de vedere al câte unui personaj”. (Nicolae Manolescu, Arca lui Noe).
33. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre trăsături ale romanului, ilustrate printr-o operă literară care aparţine lui G. Călinescu, pornind de la ideile exprimate în următoarea afirmaţie critică: ,,Atenta observaţie a socialului, zugrăvirea unor caractere bine individualizate, gustul detaliului, observarea umanităţii sub latură morală, fresca Bucureştiului de dinainte de primul război mondial, naraţiunea la persoana a treia şi menţinerea naratorului omniscient constituie trăsături predilecte ale romanului de tip balzacian, asimilate şi de G. Călinescu”. (Gheorghe Glodeanu, Poetica romanului românesc interbelic)
34. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, în care să prezinţi tema şi viziunea despre lume într-un roman al lui G. Călinescu, pornind de la ideile exprimate în următorul text: ,,Ce este, pe scurt, un roman? O scriere tipic realistă, demonstrarea unei idei printr-o experienţă”. (G. Călinescu, Studii de estetică)
35. Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre relaţiile dintre două personaje ale unui text narativ studiat, aparţinând lui G. Călinescu. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru construcţia personajelor alese (de exemplu: temă, perspectivă narativă, acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.);
- evidenţierea situaţiei iniţiale a celor două personaje, din perspectiva tipologiei în care se încadrează, a statutului lor social, psihologic, moral etc.;
- relevarea trăsăturilor celor două personaje, semnificative pentru ilustrarea relaţiilor, prin raportare la două episoade/ secvenţe narative ale textului narativ ales;
- exprimarea unei opinii argumentate despre relaţiile dintre cele două personaje, din perspectiva situaţiei finale/ a deznodământului.
36. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre particularităţile de construcţie a unui personaj dintr-un text narativ studiat, aparţinând lui G. Călinescu. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru realizarea personajului ales (de exemplu: acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, perspectivă narativă, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.);
- prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la conflictul/ conflictele textului narativ studiat;
- relevarea principalei trăsături a personajului ales, ilustrată prin două episoade/ secvenţe narative/ situaţii semnificative sau prin citate comentate;
- exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul în care se reflectă o idee sau tema textului narativ în construcţia personajului pentru care ai optat.
37. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre un tip de roman din perioada interbelică, aparţinând lui Camil Petrescu. În realizarea eseului, în funcţie de romanul pentru care ai optat, vei porni de la ideile exprimate într-una dintre următoarele afirmaţii critice: ,,...dacă partea întâia a acestui roman e o fabulaţie, e adică născocită [...], şi deci eroul Ştefan Gheorghidiu cu soţia lui sunt pură ficţiune, în schimb se poate afirma că partea a doua a cărţii, aceea care începe cu întâia noapte de război, este construită după memorialul de campanie al autorului, împrumutat cu amănunte cu tot eroului”. (Camil Petrescu, Cuvânt după un sfert de veac, prefaţă la ediţia din 1955 a romanului Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război)
,,Patul lui Procust se desfăşoară, cum s-a observat, pe două mari planuri, unul de roman social, altul de roman psihologic, primul cuprinzând pe o suprafaţă largă nenumărate aspecte şi probleme ale vieţii moderne (politică, finanţe, ziaristică, aviaţie, modă, sport), cel de al doilea atacând problemele intime, individuale ale omului, iubirea şi moartea”. (Mihail Sebastian, Eseuri. Cronici. Memorial)
38. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre raportul dintre timpul cronologic şi cel psihologic, ilustrat într-un roman studiat, aparţinând lui Camil Petrescu, pornind de la ideile exprimate în următoarea afirmaţie: ,,Există un timp cronologic şi un altul psihologic. Primul există obiectiv, independent de subiectivitatea noastră, şi este cel pe care îl măsurăm după mişcarea astrelor în spaţiu şi după diversele poziţii ocupate între ele de planete, acel timp ce roade din noi de cum ne naştem pe lume, până când dispărem şi stăpâneşte curba fatidică a vieţii tuturor existenţelor. Dar mai este şi un timp psihologic, de care suntem conştienţi în funcţie de ce facem sau nu facem şi care gravitează într-un fel foarte diferit în emoţiile noastre”. (Mario Vargas Llosa, Scrisori către un tânăr romancier)
39. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre particularităţile de construcţie a unui personaj dintr-un text narativ studiat, aparţinând lui Camil Petrescu. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru realizarea personajului ales (de exemplu: acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, perspectivă narativă, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.);
- prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la conflictul/ conflictele textului narativ studiat;
- relevarea unei trăsături a personajului ales, ilustrată prin două episoade/ secvenţe narative/ situaţii semnificative sau prin citate comentate;
- exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul în care se reflectă o idee sau tema textului narativ în construcţia personajului pentru care ai optat.
40. Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre relaţiile dintre două personaje ale unui text narativ studiat, aparţinând lui Camil Petrescu. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru construcţia personajelor alese (de exemplu: temă, perspectivă narativă, acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.);
- evidenţierea situaţiei iniţiale a celor două personaje, din perspectiva tipologiei în care se încadrează, a statutului lor social, psihologic, moral etc.;
- relevarea trăsăturilor celor două personaje, semnificative pentru ilustrarea relaţiilor, prin raportare la două episoade/ secvenţe ale textului narativ ales;
- exprimarea unei opinii argumentate despre relaţiile dintre cele două personaje, din perspectiva situaţiei finale/ a deznodământului.
41. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre particularităţile unui roman psihologic, prin referire la o operă literară studiată, aparţinând perioadei interbelice. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- precizarea a două caracteristici ale romanului psihologic, existente în opera literară studiată;
- prezentarea, prin referire la romanul psihologic studiat, a patru elemente de construcţie a subiectului şi/ sau ale compoziţiei (de exemplu: acţiune, secvenţă narativă, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia personajelor, incipit, final, perspectivă narativă, tehnici narative etc.);
- evidenţierea relaţiilor dintre două personaje reprezentative pentru romanul psihologic ales;
- exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul în care se reflectă o idee sau tema în romanul psihologic pentru care ai optat.
42. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, în care să prezinţi viziunea despre lume într-un roman psihologic, pornind de la ideile exprimate în următoarea afirmaţie critică: ,,[În romanul psihologic] autorul încearcă să pătrundă lumea interioară a personajului, încearcă să analizeze impactul evenimentelor asupra conştiinţei personajului, să descrie dorinţe, constrângeri, speranţe, decepţii, bucurii. De multe ori este vorba despre gânduri în mişcare, despre o gândire care se caută pe sine, care se autoanalizează.” (Ciprian Ceobanu, Felurite ipostaze ale romanului psihologic)
43. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, în care să prezinţi tema şi viziunea despre lume, reflectate într-un roman psihologic din perioada interbelică. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- evidenţierea tipului de roman pentru care ai optat şi a trăsăturilor care fac posibilă încadrarea într-o tipologie, într-un curent cultural/ literar, într-o perioadă sau într-o orientare tematică;
- prezentarea temei romanului, reflectată în textul narativ ales, prin referire la două episoade/ secvenţe narative;
- sublinierea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru ilustrarea viziunii despre lume a autorului/ a naratorului (de exemplu: acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, particularităţi ale compoziţiei, perspectivă narativă, tehnici narative, construcţia personajului, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.);
- exprimarea unei opinii argumentate, despre modul în care tema şi viziunea despre lume sunt
reflectate în romanul ales.
44. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre relaţia dintre incipit şi final într-un roman psihologic studiat, aparţinând perioadei interbelice. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea a patru componente de structură şi/ sau de compoziţie a romanului pentru care ai optat (de exemplu: temă, viziune despre lume, construcţia subiectului, particularităţi ale compoziţiei, perspectivă narativă, tehnici narative, secvenţă narativă, episod, relaţii temporale şi spaţiale, personaj, modalităţi de caracterizare a personajului etc.);
- ilustrarea trăsăturilor incipitului, prin referire la textul narativ ales;
- comentarea particularităţilor construcţiei finalului în textul narativ ales;
- exprimarea unei opinii argumentate despre semnificaţia/ semnificaţiile relaţiei dintre incipitul şi finalul romanului ales.
45. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre conflictul/ conflictele dintr-un roman psihologic studiat, aparţinând perioadei interbelice, pornind de la ideile exprimate în următoarea afirmaţie critică: ,,Într-o măsură oarecare, analiza psihologică se află îndărătul tuturor creaţiilor epice. Odată însă cu maturizarea literaturii noastre, sunt scriitori ce au adâncit analiza până la reconstituirea întregii plase de acţiuni şi reacţiuni sufleteşti din dosul faptelor...”. (E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane)
46. Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre evoluţia unui personaj, ilustrată într-un roman psihologic din perioada interbelică, pornind de la ideile exprimate în următoarea afirmaţie: ,,Romanul e povestea unor oameni caracteristici, originali, a căror viaţă se degajă clar de mediul cu care intră în conflict. Viaţa lor sufletească trebuie să fie complexă tocmai ca să fie posibil acest conflict, adică să apară în conştiinţa lor problema care-i torturează şi-i îndepărtează de felul cum concep viaţa semenii lor. Romanul e legat de apariţia conştiinţei’’. (Mihai Ralea, De ce nu avem roman)
47. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre particularităţile de construcţie a unui personaj dintr-un roman psihologic studiat, aparţinând perioadei interbelice. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru realizarea personajului ales (de exemplu: acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, perspectivă narativă, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.);
- prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la conflictul/ conflictele romanului psihologic studiat;
- relevarea principalei trăsături a personajului ales, ilustrată prin două episoade/ secvenţe narative/ situaţii semnificative sau prin citate comentate;
- exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul în care se reflectă o idee sau tema romanului psihologic în construcţia personajului pentru care ai optat.
48. Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre relaţiile dintre două personaje ale unui roman psihologic studiat, aparţinând perioadei interbelice. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru construcţia personajelor alese (de exemplu: temă, perspectivă narativă, acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.);
- evidenţierea situaţiei iniţiale a celor două personaje, din perspectiva tipologiei în care se încadrează, a statutului lor social, psihologic, moral etc.;
- relevarea trăsăturilor celor două personaje, semnificative pentru ilustrarea relaţiilor, prin raportare la două episoade/ secvenţe narative ale romanului psihologic ales;
- exprimarea unei opinii argumentate despre relaţiile dintre cele două personaje, din perspectiva situaţiei finale/ a deznodământului.
49. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, în care să prezinţi tema şi viziunea despre lume, reflectate într-un roman al experienţei din perioada interbelică. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- evidenţierea tipului de roman pentru care ai optat şi a trăsăturilor care fac posibilă încadrarea într-o tipologie, într-un curent cultural/ literar, într-o perioadă sau într-o orientare tematică;
- prezentarea temei romanului, reflectată în textul narativ ales, prin referire la două episoade/ secvenţe narative;
- sublinierea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru ilustrarea viziunii despre lume a autorului/ a naratorului (de exemplu: acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, particularităţi ale compoziţiei, perspectivă narativă, tehnici narative, construcţia personajului, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.);
- exprimarea unei opinii argumentate despre modul în care tema şi viziunea despre lume sunt
reflectate în romanul ales.
50. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, în care să prezinţi viziunea despre lume într-un roman al experienţei, pornind de la ideile exprimate în una dintre următoarele afirmaţii critice:
,,Să nu scriu decât ceea ce văd, ceea ce aud, ceea ce gândesc eu... Aceasta-i singura realitate pe care o pot povesti. […] Eu nu pot vorbi onest decât la persoana întâi”. (Camil Petrescu, Noua structură şi opera lui Marcel Proust)
,,Literatura nu e decât un aspect al culturii, afirmarea unei poziţii spirituale, colective sau individuale. Cultura e valorificarea şi organizarea experienţelor. Literatura nu va fi decât concretizarea acestor experienţe. […] Literatura va oglindi, deci, în infinite nuanţe, acest amestec de elemente ce pătrund în conştiinţă prin experienţe”. (Mircea Eliade, Itinerariu spiritual)
51. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre particularităţile unui roman al experienţei, prin referire la o operă literară studiată, aparţinând perioadei interbelice. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- precizarea a două caracteristici ale acestui tip de roman, existente în opera literară studiată;
- prezentarea, prin referire la romanul studiat, a patru elemente de construcţie a subiectului şi/ sau ale compoziţiei (de exemplu: acţiune, secvenţă narativă, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia personajelor, incipit, final, perspectivă narativă, tehnici narative etc.);
- evidenţierea relaţiilor dintre două personaje reprezentative pentru romanul ales;
- exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul în care se reflectă o idee sau tema în romanul pentru care ai optat.
52. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre relaţia dintre incipit şi final într-un roman al experienţei studiat, aparţinând perioadei interbelice. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea a patru componente de structură şi/ sau de compoziţie a romanului pentru care ai optat (de exemplu: temă, viziune despre lume, construcţia subiectului, particularităţi ale compoziţiei, perspectivă narativă, tehnici narative, secvenţă narativă, episod, relaţii temporale şi spaţiale, personaj, modalităţi de caracterizare a personajului etc.);
- ilustrarea trăsăturilor incipitului, prin referire la textul narativ ales;
- comentarea particularităţilor construcţiei finalului în textul narativ ales;
- exprimarea unei opinii argumentate despre semnificaţia/ semnificaţiile relaţiei dintre incipitul şi finalul romanului ales.
53. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre conflictul/ conflictele dintr-un roman al experienţei studiat, aparţinând perioadei interbelice, pornind de la ideile exprimate în următoarea afirmaţie critică: ,,Literatura nu e decât un aspect al culturii, afirmarea unei poziţii spirituale, colective sau individuale. Cultura e valorificarea şi organizarea experienţelor. Literatura nu va fi decât concretizarea acestor experienţe. […] Literatura va oglindi, deci, în infinite nuanţe, acest amestec de elemente ce pătrund în conştiinţă prin experienţe”. (Mircea Eliade, Itinerariu spiritual)
54. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre particularităţile de construcţie a unui personaj dintr-un roman al experienţei studiat, aparţinând perioadei interbelice. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru realizarea personajului ales (de exemplu: acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, perspectivă narativă, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.);
- prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la conflictul/ conflictele romanului studiat;
- relevarea principalei trăsături a personajului ales, ilustrată prin două episoade/ secvenţe narative/ situaţii semnificative sau prin citate comentate;
- exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul în care se reflectă o idee sau tema romanului în construcţia personajului pentru care ai optat.
55. Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre relaţiile dintre două personaje ale unui roman al experienţei studiat, aparţinând perioadei interbelice. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru construcţia personajelor alese (de exemplu: temă, perspectivă narativă, acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.);
- evidenţierea situaţiei iniţiale a celor două personaje, din perspectiva tipologiei în care se încadrează, a statutului lor social, psihologic, moral etc.;
- relevarea trăsăturilor celor două personaje, semnificative pentru ilustrarea relaţiilor, prin raportare la două episoade/ secvenţe narative ale romanului ales;
- exprimarea unei opinii argumentate despre relaţiile dintre cele două personaje, din perspectiva situaţiei finale/ a deznodământului.
56. Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre direcţia modernistă, promovată de E. Lovinescu în cultura română, ilustrând-o cu un text narativ/ poetic/ dramatic adecvat, pornind de la afirmaţia criticului, conform căreia ,,scriitorii [trebuie] judecaţi şi din punctul de vedere al caracterului de sincronism cu dezvoltarea vieţii noastre sociale şi culturale, dar şi din punctul de vedere al efortului de diferenţiere faţă de ceea ce a fost înainte, diferenţiere de material de inspiraţie, în sensul evoluţiei preocupărilor momentului istoric, şi de expresie, în sensul capacităţii limbii de a se înnoi prin imagine şi armonie.”
57. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, în care să prezinţi tema şi viziunea despre lume, reflectate într-un roman din perioada postbelică. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- evidenţierea tipului de roman pentru care ai optat şi a trăsăturilor care fac posibilă încadrarea într-o tipologie, într-un curent cultural/ literar, într-o perioadă sau într-o orientare tematică;
- prezentarea temei romanului, reflectată în textul narativ ales, prin referire la două episoade/ secvenţe narative;
- sublinierea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru ilustrarea viziunii despre lume a autorului/ a naratorului (de exemplu: acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, particularităţi ale compoziţiei, perspectivă narativă, tehnici narative, construcţia personajului, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.);
- exprimarea unei opinii argumentate, despre modul în care tema şi viziunea despre lume sunt
reflectate în romanul ales.
58. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre relaţia dintre incipit şi final într-un roman studiat, aparţinând perioadei postbelice. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea a patru componente de structură şi/ sau de compoziţie a romanului pentru care ai optat (de exemplu: temă, viziune despre lume, construcţia subiectului, particularităţi ale compoziţiei, perspectivă narativă, tehnici narative, secvenţă narativă, episod, relaţii temporale şi spaţiale, personaj, modalităţi de caracterizare a personajului etc.);
- ilustrarea trăsăturilor incipitului, prin referire la textul narativ ales;
- comentarea particularităţilor construcţiei finalului în textul narativ ales;
- exprimarea unei opinii argumentate despre semnificaţia/ semnificaţiile relaţiei dintre incipitul şi finalul romanului ales.
59. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre particularităţile de construcţie a unui personaj dintr-un text narativ studiat, aparţinând lui Marin Preda. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru realizarea personajului ales (de exemplu: acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, perspectivă narativă, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.);
- prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la conflictul/ conflictele textului narativ studiat;
- relevarea principalei trăsături a personajului ales, ilustrată prin două episoade/ secvenţe narative/ situaţii semnificative sau prin citate comentate;
- exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul în care se reflectă o idee sau tema textului narativ în construcţia personajului pentru care ai optat.
60. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre particularităţile de construcţie a unui personaj dintr-un roman studiat, aparţinând perioadei postbelice. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru realizarea personajului ales (de exemplu: acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, perspectivă narativă, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.);
- prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la conflictul/ conflictele romanului studiat;
- relevarea principalei trăsături a personajului ales, ilustrată prin două episoade/ secvenţe narative/ situaţii semnificative sau prin citate comentate;
- exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul în care se reflectă o idee sau tema romanului în construcţia personajului pentru care ai optat.
61. Scrie un eseu, de 2 - 3 pagini, despre un personaj feminin dintr-un roman studiat, aparţinând unui autor canonic, prevăzut de programa şcolară în vigoare. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea a patru caracteristici ale romanului selectat, semnificative pentru realizarea personajului ales, prin referire la construcţia subiectului şi la particularităţi ale compoziţiei;
- ilustrarea a patru procedee de caracterizare a personajului, prin episoade/ secvenţe narative/ situaţii semnificative sau prin citate comentate;
- prezentarea relaţiilor dintre personajul ales şi un alt personaj al romanului, din perspectiva statutului lor social, psihologic, moral etc.;
- exprimarea unei opinii argumentate despre evoluţia/ condiţia personajului ales, din perspectiva finalizării conflictului/ a conflictelor.
62. Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre relaţiile dintre două personaje ale unui roman studiat, aparţinând perioadei postbelice. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru construcţia personajelor alese (de exemplu: temă, perspectivă narativă, acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.);
- evidenţierea situaţiei iniţiale a celor două personaje, din perspectiva tipologiei în care se încadrează, a statutului lor social, psihologic, moral etc.;
- relevarea trăsăturilor celor două personaje, semnificative pentru ilustrarea relaţiilor, prin raportare la două episoade/ secvenţe narative ale romanului ales;
- exprimarea unei opinii argumentate despre relaţiile dintre cele două personaje, din perspectiva situaţiei finale/ a deznodământului.
63. Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre relaţiile dintre două personaje ale unui text narativ studiat, aparţinând lui Marin Preda. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru construcţia personajelor alese (de exemplu: temă, perspectivă narativă, acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.);
- evidenţierea situaţiei iniţiale a celor două personaje, din perspectiva tipologiei în care se încadrează, a statutului lor social, psihologic, moral etc.;
- relevarea trăsăturilor celor două personaje, semnificative pentru ilustrarea relaţiilor, prin raportare la două episoade/ secvenţe narative ale textului narativ ales;
- exprimarea unei opinii argumentate despre relaţiile dintre cele două personaje, din perspectiva situaţiei finale/ a deznodământului.
64. Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre construcţia subiectului într-o operă dramatică studiată, pornind de la ideile exprimate în următoarea afirmaţie critică: ,,Dramatismul implică în mod necesar confruntarea polemică, lupta. Unde nu există adversitate, latentă sau declarată, nu există nici dramatism”. (Adrian Marino, Dicţionar de idei literare).
65. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre aspectele comicului de caracter şi de moravuri într-o comedie studiată. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- precizarea a patru trăsături ale comediei, ca operă dramatică;
- evidenţierea mijloacelor de realizare a comicului de caracter şi de moravuri în comedia aleasă, prin referire la temă şi la conflict;
- prezentarea succintă a două personaje ale comediei, ilustrative pentru utilizarea, în comedia aleasă, a comicului de caracter şi de moravuri;
- exprimarea unei opinii argumentate despre rolul comicului de caracter şi al comicului de moravuri, în textul literar ales.
66. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, în care să prezinţi tema şi viziunea despre lume, reflectate într-o comedie studiată. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- evidenţierea trăsăturilor comediei pentru care ai optat, care fac posibilă încadrarea într-o tipologie, într-un curent cultural/ literar, într-o perioadă sau într-o orientare tematică;
- prezentarea temei comediei, reflectată în textul dramatic ales, prin referire la două scene/ secvenţe/ situaţii ale conflictului;
- sublinierea a patru elemente ale textului dramatic, semnificative pentru ilustrarea viziunii despre lume a autorului/ a unuia dintre personaje (de exemplu: acţiune, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, particularităţi ale compoziţiei, construcţia personajului, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.);
- exprimarea unei opinii argumentate despre modul în care tema şi viziunea despre lume sunt
reflectate în comedia aleasă.
67. Scrie un eseu, de 2 – 3 pagini, despre particularităţile comicului de situaţie într-o comedie studiată. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- precizarea a patru trăsături ale comediei, ca operă dramatică;
- evidenţierea a patru elemente de construcţie a subiectului dramatic şi/ sau de compoziţie ale
comediei alese (de exemplu: conflicte dramatice, intrigă, scenă, relaţii temporale şi spaţiale; act, tablou, indicaţii scenice etc.);
- exemplificarea comicului de situaţie, prin referire la două scene/ situaţii semnificative din
textul ales;
- exprimarea unei opinii argumentate despre îmbinarea, în textul dramatic ales, a comicului de
situaţie cu altă formă/ alte forme de manifestare a comicului (de limbaj, de caracter, de
moravuri etc.).
68. Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre personajul preferat dintr-un text narativ sau dintr-un text dramatic studiat, pornind de la ideile exprimate în următoarea afirmaţie critică: ,,Caricatura în opera lui Caragiale este îndeobşte eminent amuzantă. Caragiale a fost un demon al veseliei. [...] Caragiale a dat adeseori figurilor lui mecanism de marionete, dar excepţionala lui capacitate de observare le-a făcut să fie păpuşi de caracter, dotate, printr-o strictă îngrijire artistică, cu o anumită putere de exactă evocare”. (Paul Zarifopol, Pentru arta literară)
69. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre particularităţile de construcţie a unui personaj dintr-o comedie studiată. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea a patru elemente ale textului dramatic, semnificative pentru realizarea personajului ales (de exemplu: construcţia subiectului, particularităţi ale compoziţiei, conflict, modalităţi de caracterizare, limbajul personajelor, notaţiile autorului etc.);
- prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la conflictul/ conflictele comediei studiate;
- relevarea principalei trăsături a personajului ales, ilustrată prin două scene/ secvenţe/ situaţii
semnificative sau prin citate comentate;
- exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul în care se reflectă o idee sau tema comediei în construcţia personajului pentru care ai optat.
70. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre particularităţile de construcţie a unui personaj dintr-un text narativ sau dintr-un text dramatic studiat, aparţinând lui I.L. Caragiale. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ sau dramatic, semnificative pentru realizarea personajului ales (de exemplu: construcţia subiectului, particularităţi ale compoziţiei, conflict, modalităţi de caracterizare, limbajul personajelor, notaţiile autorului etc.);
- prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la conflictul/ conflictele textului studiat;
- relevarea principalei trăsături a personajului ales, ilustrată prin două scene/ secvenţe/ situaţii
semnificative sau prin citate comentate;
- exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul în care se reflectă o idee sau tema textului studiat în construcţia personajului pentru care ai optat.
71. Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre relaţiile dintre două personaje ale unei comedii studiate. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea a patru elemente ale textului dramatic, semnificative pentru construcţia personajelor alese (de exemplu: construcţia subiectului, particularităţi ale compoziţiei, modalităţi de caracterizare, limbajul personajelor, notaţiile autorului etc.);
- evidenţierea situaţiei iniţiale a celor două personaje, din perspectiva tipologiei în care se încadrează, a statutului lor social, psihologic, moral etc.;
- relevarea trăsăturilor celor două personaje, semnificative pentru ilustrarea relaţiilor, prin raportare la două episoade/ secvenţe ale comediei alese;
- exprimarea unei opinii argumentate despre relaţiile dintre cele două personaje, din perspectiva situaţiei finale/ a deznodământului.
72. Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre relaţiile dintre două personaje ale unui text narativ sau ale unui text dramatic studiat, aparţinând lui I. L. Caragiale. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea a patru elemente ale textului ales, semnificative pentru construcţia personajelor alese (de exemplu: acţiune, intrigă, conflict, construcţia subiectului, particularităţi ale compoziţiei, modalităţi de caracterizare, limbajul personajelor etc.);
- evidenţierea situaţiei iniţiale a celor două personaje, din perspectiva tipologiei în care se încadrează, a statutului lor social, psihologic, moral etc.;
- relevarea trăsăturilor celor două personaje, semnificative pentru ilustrarea relaţiilor, prin raportare la două scene/ secvenţe ale textului alese;
- exprimarea unei opinii argumentate despre relaţiile dintre cele două personaje, din perspectiva situaţiei finale/ a deznodământului.
73. Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, în care să prezinţi două personaje dintr-o comedie studiată, pornind de la ideile exprimate în următoarea afirmaţie: „Tendinţa comediei este de a-şi reduce personajele la scheme morale abstracte, cu simplă funcţionalitate comică. În acest sens, comedia constituie, poate cea mai <> compunere literară, apropiată cel mai mult de condiţia abstracţiunii şi a esenţei: câteva gesturi, procedee, figuri plastice stereotipe, în situaţii invariabile, tipizate.” (Adrian Marino, Dicţionar de idei literare)
74. Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre componentele de structură şi de limbaj ale textului dramatic, ilustrate pe baza unei comedii studiate, pornind de la ideile exprimate în următoarea afirmaţie: „...evocând tipuri şi moravuri contemporane, comedia proclamă valoarea actualităţii, deschide drum creaţiei realiste”. (Adrian Marino, Dicţionar de idei literare)
75. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre forme de manifestare ale dramaturgiei în teatrul modern, ilustrate într-un text dramatic studiat, pornind de la ideile exprimate în următoarea afirmaţie: ,,Teatrul este un domeniu în care, mai mult ca oriunde, obişnuinţele, clişeele, tiparele gata făcute, procedeele mecanice, sunt greu de urnit. Inerţia lor e ucigătoare. Nu e rău, ca din când în când, să pătrundă în această lume închisă un om care să poată arunca o privire nouă asupra altor lucruri vechi’’. (Mihail Sebastian, Jurnal II )
76. Scrie un eseu argumentativ, de 2 – 3 pagini, despre particularităţi ale compoziţiei şi ale construcţiei subiectului într-o operă dramatică studiată, aparţinând perioadei postbelice, pornind de la ideile exprimate în următoarea afirmaţie: ,,Prima consecinţă pentru constituţia operei dramatice este forma ei dialogată: spre deosebire de lirică, gen care privilegiază monologul, sau de epică, gen care amestecă discursul indirect, la persoana a III-a, cu dialogul şi monologul, structura operei literare dramatice se alcătuieşte dintr-o suită de dialoguri, la care iau parte două sau mai multe personaje, şi din monologuri. O asemenea structură influenţează direct maniera în care sunt construite personajele şi, implicit, formele de caracterizare a acestora: personajul dramatic – tragic sau comic – se înfăţişează mai întâi prin acţiunile şi prin vorbele sale, fie rostite într-un schimb de replici, fie într-un monolog; doar apoi el poate fi caracterizat de celelalte personaje”. (Gabriela Duda, Analiza textului literar).
77. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, în care să prezinţi tema şi viziunea despre lume, reflectate într-un text dramatic studiat, aparţinând perioadei postbelice. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- evidenţierea trăsăturilor operei dramatice pentru care ai optat, care fac posibilă încadrarea într-o tipologie, într-un curent cultural/ literar, într-o perioadă sau într-o orientare tematică;
- prezentarea temei reflectată în textul dramatic ales, prin referire la două scene/ secvenţe/ situaţii ale conflictului;
- sublinierea a patru elemente ale textului dramatic, semnificative pentru ilustrarea viziunii despre lume a autorului/ a unuia dintre personaje (de exemplu: acţiune, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, particularităţi ale compoziţiei, construcţia personajului, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.);
- exprimarea unei opinii argumentate, despre modul în care tema şi viziunea despre lume sunt
reflectate în opera dramatică aleasă.
78. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre particularităţile de construcţie a unui personaj dintr-o operă dramatică studiată, aparţinând perioadei postbelice. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea a patru elemente ale textului dramatic, semnificative pentru realizarea personajului ales (de exemplu: construcţia subiectului, particularităţi ale compoziţiei, conflict, modalităţi de caracterizare, limbajul personajelor, notaţiile autorului etc.);
- prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la conflictul/ conflictele operei dramatice studiate;
- relevarea principalei trăsături a personajului ales, ilustrată prin două scene/ secvenţe/ situaţii
semnificative sau prin citate comentate;
- exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul în care se reflectă o idee sau tema operei dramatice în construcţia personajului pentru care ai optat.
79. Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre relaţiile dintre două personaje ale unei opere dramatice preferate. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea a patru elemente ale textului dramatic, semnificative pentru construcţia personajelor alese (de exemplu: construcţia subiectului, particularităţi ale compoziţiei, modalităţi de caracterizare, limbajul personajelor, notaţiile autorului etc.);
- evidenţierea situaţiei iniţiale a celor două personaje, din perspectiva tipologiei în care se încadrează, a statutului lor social, psihologic, moral etc.;
- relevarea trăsăturilor celor două personaje, semnificative pentru ilustrarea relaţiilor, prin raportare la două scene/ secvenţe ale operei dramatice alese;
- exprimarea unei opinii argumentate despre relaţiile dintre cele două personaje, din perspectiva situaţiei finale/ a deznodământului.
80. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, în care să prezinţi tema şi viziunea despre lume, reflectate într-un text poetic sau într-un text narativ studiat, aparţinînd perioadei paşoptiste. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- evidenţierea trăsăturilor textului poetic sau ale textului narativ pentru care ai optat, care fac posibilă încadrarea într-o tipologie, într-un curent cultural/ literar, într-o perioadă sau într-o orientare tematică;
- prezentarea temei, reflectate în textul poetic/ narativ ales, prin referire la două imagini/ idei poetice sau la două scene/ secvenţe/ situaţii ale conflictului în textul narativ;
- sublinierea a patru elemente ale textului ales, semnificative pentru ilustrarea viziunii despre lume a poetului sau a autorului/ a unuia dintre personaje (de exemplu: motiv literar, imaginar poetic, titlu, incipit, relaţii de opoziţie şi de simetrie, elemente de recurenţă, simbol central, figuri semantice – tropii, elemente de prozodie etc. sau acţiune, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, particularităţi ale compoziţiei, construcţia personajului, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.);
- exprimarea unei opinii argumentate, despre modul în care tema şi viziunea despre lume sunt
reflectate în textul ales.
81. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre particularităţile unui text poetic sau ale unui text dramatic studiat din opera lui Marin Sorescu, pornind de la ideile exprimate într-una dintre următoarele afirmaţii critice:
,,Sorescu […] meditează la ceea ce scrie şi scrie învăluind tragicul, sublimul, grotescul în plasa fină a ironiei. A pune aceste noţiuni în raporturi insolite este tehnica lui. În configuraţia ei intră şi un element de absurd calculat, acela care facilitează pătrunderea paradoxului în poem”. (Eugen Simion, Scriitori români de azi)
,,Piesele [lui Marin Sorescu] sunt în fapt nişte parabole sub forma unor monologuri dramatice […], în care spiritul nostru poate citi mai multe lucruri. O tehnică a ambiguităţii, foarte răspândită şi ea în teatrul modern, face ca faptele să poată fi interpretate în mai multe feluri”. (Eugen Simion, Scriitori români de azi)
82. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre trăsături ale romantismului reflectate într-un text poetic studiat/ în texte poetice studiate din opera lui Mihai Eminescu, pornind de la ideea exprimată în următoarea afirmaţie critică: ,,Este, în fine, şi un mit al poeziei care se manifestă sub două înfăţişări: prima e directă, explicită (poezia ca temă de reflecţie în poem; poetul care pune <>), iar a doua – şi aceasta este esenţială – este indirectă, ca expresie a unei muzicalităţi interioare profunde, […] o muzică inconfundabilă, care devine semnul de identitate al eminescianismului; ideile, stările de suflet, un mod de a fi în lume, viziunile, miturile de care am vorbit până acum*, toate vin şi se pierd într-un discurs esenţialmente muzical”. (Eugen Simion, Prefaţă, la volumul M. Eminescu, Opere, I)
* celelalte şapte mituri identificate de Eugen Simion în poezia eminesciană sunt mitul naşterii şi morţii universului, mitul istoriei, mitul dascălului (înţeleptul, magul), mitul erotic, mitul oniric, mitul întoarcerii la elemente, bazat pe ideea <> omului şi mitul creatorului (,,poziţia şi rostul creatorului în raport cu celelalte experienţe ale sufletului”)
83. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, în care să prezinţi tema şi viziunea despre lume, reflectate într-un text poetic eminescian, pornind de la ideile exprimate în următoarea afirmaţie critică: ,,Un fapt izbitor: obişnuit, în centrul poeziilor lui Eminescu, stă un simbol reprezentând o tipică valoare ideală”. (D. Caracostea, Simbolurile lui Eminescu)
84. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre tema iubirii, reflectată într-un text poetic studiat/ în texte poetice studiate din opera eminesciană, pornind de la ideile exprimate în următoarea afirmaţie: ,,Pentru Eminescu iubirea este un leagăn de gingăşii erotice, o necesitate spirituală de a trăi viaţa speţei cu toate deliciile de ordin sufletesc, superior. [...] El este un idealist, nici vorbă, un om cu mâini întinse spre fantasma femeii desăvârşite, pe care n-o va găsi niciodată, pentru că dragostea este căutare, însă idealitatea lui nu e simbol cu aripi, ci o apariţie concretă şi tangibilă...”. (G. Călinescu, Viaţa lui Mihai Eminescu)
85. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, în care să prezinţi tema şi viziunea despre lume, reflectate într-un text poetic preferat, studiat în anii de liceu. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- evidenţierea trăsăturilor care fac posibilă încadrarea textului poetic într-o tipologie, într-un curent cultural/ literar, într-o perioadă sau într-o orientare tematică;
- prezentarea temei, reflectată în textul poetic ales, prin referire la două imagini/ idei poetice;
- sublinierea a patru elemente ale textului poetic, semnificative pentru ilustrarea viziunii despre lume a poetului (de exemplu: imaginar poetic, titlu, incipit, relaţii de opoziţie şi de simetrie, elemente de recurenţă, simbol central, figuri semantice – tropii, elemente de prozodie etc.);
- exprimarea unei opinii argumentate, despre modul în care tema şi viziunea despre lume sunt
reflectate în textul poetic ales.
86. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre tema şi viziunea despre lume într-un text poetic studiat/ în texte poetice studiate, care aparţin lui G. Bacovia, pornind de la următoare afirmaţie critică: ,,În opera sa, decorul, oamenii, lucrurile au culoarea cenuşie a plumbului, fiindcă peste tot domină tristeţea, apăsarea, dezgustul refulat, fie pentru o lume stăpânită de forţe obscure, implacabile, covârşitoare, fie pentru un mediu fizic care transmite în suflet oboseală, descompunere, conştiinţa mizeriei iremediabile sau nostalgia dureroasă a evadării”. (Lidia Bote, Simbolismul românesc)
87. Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre elementele de compoziţie şi de limbaj într-un text poetic studiat/ în texte poetice studiate, aparţinând simbolismului, pornind de la următoarea afirmaţie: ,,Procedeele simboliste sunt mult mai numeroase decât utilizarea, frecventă sau nu, a simbolului. Ele includ, cum vom vedea, <>, tehnica sugestiei, muzicalitatea etc. Simbolul, ca şi alegoria, sunt procedee poetice tradiţionale, care se confundă cu originea artei. Poezia este imagine, metaforă, simbol...”. (Lidia Bote, Simbolismul românesc)
88. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, în care să dovedeşti faptul că un text poetic studiat, din opera lui Tudor Arghezi, se încadrează direcţiei moderniste/ modernismului, pornind de la ideile exprimate în următoarea afirmaţie critică: „Arghezi a îmbogăţit şi înnoit vocabularul poetic românesc [...] prin impunerea nu numai de termeni până la el tabu, ci şi de alte vorbe fără acces, până atunci, în literatură, recoltate din toate zonele şi straturile limbii. Mai mult, însă, infinit mai mult decât prin lansarea de cuvinte ca atare, oricare ar fi sursa acestora, banalitatea e ucisă, în literatura argheziană, se înţelege, prin relaţiile în care sunt puse cuvintele, prin ,,potrivirea” lor. [...] Limbajul său excelează mai mult decât al oricărui scriitor român prin bogăţie, noutate şi varietate”. (Dumitru Micu, Scurtă istorie a literaturii
române)
89. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, în care să prezinţi tema şi viziunea despre lume, reflectate într-un text poetic studiat, din opera lui Tudor Arghezi. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- evidenţierea trăsăturilor care fac posibilă încadrarea textului poetic într-o tipologie, într-un curent cultural/ literar, într-o perioadă sau într-o orientare tematică;
- prezentarea temei, reflectată în textul poetic ales, prin referire la două imagini/ idei poetice;
- sublinierea a patru elemente ale textului poetic, semnificative pentru ilustrarea viziunii despre lume a poetului (de exemplu: imaginar poetic, titlu, incipit, relaţii de opoziţie şi de simetrie, elemente de recurenţă, simbol central, figuri semantice – tropii, elemente de prozodie etc.);
- exprimarea unei opinii argumentate, despre modul în care tema şi viziunea despre lume sunt
reflectate în textul poetic ales.
90. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, în care să prezinţi tema şi viziunea despre lume, reflectate într-un text poetic studiat, din opera lui Lucian Blaga. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- evidenţierea trăsăturilor care fac posibilă încadrarea textului poetic într-o tipologie, într-un curent cultural/ literar, într-o perioadă sau într-o orientare tematică;
- prezentarea temei, reflectată în textul poetic ales, prin referire la două imagini/ idei poetice;
- sublinierea a patru elemente ale textului poetic, semnificative pentru ilustrarea viziunii despre lume a poetului (de exemplu: imaginar poetic, titlu, incipit, relaţii de opoziţie şi de simetrie, elemente de recurenţă, simbol central, figuri semantice – tropii, elemente de prozodie etc.);
- exprimarea unei opinii argumentate, despre modul în care tema şi viziunea despre lume sunt
reflectate în textul poetic ales.
91. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, în care să prezinţi tema şi viziunea despre lume, reflectate într-un text poetic studiat/ în texte poetice studiate, din opera lui Lucian Blaga, pornind de la ideile exprimate în următoarea afirmaţie critică: Modernismul blagian este, înainte de orice, ,,metaforă revelatorie”. (Dumitru Micu, Scurtă istorie a literaturii române)
92. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre elementele de compoziţie şi de limbaj ale unui text poetic studiat, din lirica lui Lucian Blaga, pornind de la propria mărturie: ,,Poetul este nu atât un mânuitor, cât un mântuitor al cuvintelor. El scoate cuvintele din starea lor naturală şi le aduce în starea de graţie”.
93. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, în care să prezinţi tema şi viziunea despre lume, reflectate într-un text poetic studiat, din opera lui Ion Barbu. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- evidenţierea trăsăturilor care fac posibilă încadrarea textului poetic într-o tipologie, într-un curent cultural/ literar, într-o perioadă sau într-o orientare tematică;
- prezentarea temei, reflectată în textul poetic ales, prin referire la două imagini/ idei poetice;
- sublinierea a patru elemente ale textului poetic, semnificative pentru ilustrarea viziunii despre lume a poetului (de exemplu: imaginar poetic, titlu, incipit, relaţii de opoziţie şi de simetrie, elemente de recurenţă, simbol central, figuri semantice – tropii, elemente de prozodie etc.);
- exprimarea unei opinii argumentate, despre modul în care tema şi viziunea despre lume sunt
reflectate în textul poetic ales.
94. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, în care să dovedeşti faptul că un text poetic studiat, din opera lui Ion Barbu, se încadrează direcţiei moderniste/ modernismului, pornind de la ideile exprimate în următoarea afirmaţie critică: „Dacă poezia modernă poate fi definită, la început ca o creare a lumii şi, în acelaşi timp, ca o creare lirică a limbajului, ea devine, cu timpul, numai o aventură pură a limbajului.” (Nicolae Manolescu, Metamorfozele poeziei)
95. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, în care să realizezi o paralelă între două texte poetice studiate, aparţinând direcţiei moderniste/ modernismului (acelaşi autor sau autori diferiţi). În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- precizarea a două trăsături semnificative pentru direcţia modernistă (de exemplu: principii estetice, teme/ motive, ipostaze ale eului liric, specificul imaginilor artistice, inovaţii stilistice/ prozodice etc.);
- prezentarea comparativă a temelor şi simbolurilor centrale, exploatate în textele alese;
- relevarea, prin comparaţie, a particularităţilor de compoziţie şi de limbaj ale celor două poezii;
- exprimarea unei opinii argumentate asupra viziunii despre lume în cele două texte poetice, din perspectiva apartenenţei la direcţia modernistă.
96. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, în care să prezinţi tema şi viziunea despre lume, reflectate într-un text poetic studiat, din opera lui Nichita Stănescu. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- evidenţierea trăsăturilor care fac posibilă încadrarea textului poetic într-o tipologie, într-un curent cultural/ literar, într-o perioadă sau într-o orientare tematică;
- prezentarea temei, reflectată în textul poetic ales, prin referire la două imagini/ idei poetice;
- sublinierea a patru elemente ale textului poetic, semnificative pentru ilustrarea viziunii despre lume a poetului (de exemplu: imaginar poetic, titlu, incipit, relaţii de opoziţie şi de simetrie, elemente de recurenţă, simbol central, figuri semantice – tropii, elemente de prozodie etc.);
- exprimarea unei opinii argumentate, despre modul în care tema şi viziunea despre lume sunt
reflectate în textul poetic ales.
97. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, în care să dovedeşti faptul că un text poetic studiat se încadrează direcţiei tradiţionaliste/ tradiţionalismului.
98. Scrie un eseu, de 2 – 3 pagini, despre ideologia promovată de revista Dacia literară, aşa cum se reflectă aceasta într-o operă literară studiată. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- descrierea contextului istoric în care a apărut revista Dacia literară;
- prezentarea a patru trăsături ale ideologiei literare promovate în studiul Introducţie;
- stabilirea unei relaţii între ideile identificate în programul revistei şi o operă literară studiată (text narativ sau text poetic);
- exprimarea unei opinii argumentate despre importanţa ideologiei promovate de revista Dacia literară, pentru literatura română a secolului al XIX-lea.
99. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre rolul lui Titu Maiorescu în impunerea unei noi direcţii în literatura română din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, pornind de la următoarele evaluări critice cu privire la mentorul Junimii: ,,A introdus exigenţa în literatură. [...] A fost modern în gândire.” (Ioana Pârvulescu, În intimitatea secolului 19). Ilustrarea ideilor exprimate în eseu se va face prin referire la unul dintre studiile critice de referinţă: O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867, În contra direcţiei de azi în cultura română, Comediile d-lui Caragiale, Eminescu şi poeziile lui.
100. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre criticismul junimist. Ilustrarea ideilor exprimate în eseu se va face prin referire la unul dintre studiile critice de referinţă ale lui Titu Maiorescu şi la ideile exprimate în alte texte literare şi/ sau nonliterare studiate, semnificative pentru direcţia literară şi culturală, promovată de Junimea.