VERBUL (I)

nu vreau sa postez toate informatiile despre verb, ci doar cele de care este mai des nevoie in subiectele de teze.
VERBUL


Ø Definiţie: partea de vorbire flexibilă în raport cu modul, timpul, persoana, numărul; din punct de vedere sintactic el este, de regulă, predicatul unei propoziţii; din punct de vedere semantic el denumeşte acţiuni, stări, calităţi privite ca procese.
Ø Clasificare
A. După structură :
- simple: a cânta, a alerga, a scrie
- compuse: a binevoi, a descompune
- locuţiuni verbale: a pune la inimă, a-şi aduce aminte
B După predicaţie (conţinutul lexical sau criteriul sintactic)
1. verbe predicative – îndeplinesc singure funcţia de predicat când sunt la un mod personal
2.verbe nepredicative: verbe copulative şi verbe auxiliare
VERBELE COPULATIVE
Sunt copulative verbele care nu au înţeles de sine stătător şi care au nevoie de un nume predicativ pentru a îndeplini o funcţie sintactică.
VERBELE PREDICATIVE

VERBELE COPULATIVE
1. A FI - a se afla, a se găsi, a exista
- a se întâmpla, a avea loc
- a trece (referitor la timp)
- a se duce
- a costa
- a fi originar din
Bunicul este în gradină. (se află)
vb. pred.
Nu mai sunt ouă în frigider. (nu există)
Ieri a fost o întâlnire cu asociaţii. (a avut loc)
Sunt trei ani de-atunci. (au trecut)
N-ai fost la Paris? (nu te-ai dus)
Ghetele sunt un milion. (costă)
El este din Iaşi. (este originar)
A FI – copulativ - când nu are nici unul din sensurile alăturate
Bunicul este bătrân.
este = vb. cop., c. IV, d. a., intranz., ind., prez., p.III, sg., f. af., formează PN cu NP ‘bătrân’
Ouăle nu erau proaspete.
nu erau = vb. cop., pers., c.IV, d. a., ind., impf., p. III, pl., f.neg., formează PN cu NP ‘proaspete’
! Înainte de a fi a ta, casa a fost a mea.
înainte de a fi (a ta) = vb. cop., p., c.IV, d.a., inf. prez., f. af., îns. de loc. prep. ‘înainte de’, form. CcT cu NP ‘a ta’.
2. A DEVENI = a se dezvolta, a se transforma
Cine nu devine nu există.
Universul devine
A DEVENI – (aproape) întotdeauna copulativ
Ei vor deveni liceeni.

3. A SE FACE – pred. impers.
S-a făcut pentru el tot ce s-a putut.
A SE FACE = a deveni - copulativ
Vrea să se facă medic.

4. A AJUNGE – pred. pers.
Focul a ajuns la acoperiş.
L-a ajuns din urmă.
- pred. impers.
I-a ajuns cât a muncit.
A AJUNGE = a deveni - copulativ
El a ajuns ministru.
5. A IEŞI + din…/în…
A ieşit din clasă.
Nu ieşise în curte.
A IEŞI = a deveni
Din academie a ieşit ofiţer.
6. A RĂMÂNE – pred. pers.
Vom rămâne acasă.
- pred. impers.
Nu-i rămâne decât să aştepte.
A RĂMÂNE + cumva, ceva
- undeva
Am rămas mută.
Va rămâne ministru.
7. A (SE) PĂREA – pred. impers.
Părea că nu va mai ploua.
Se pare că nu mai vine.
A (SE) PĂREA - personal
Păreau supăraţi.
8. A ÎNSEMNA = a pune semn, a-şi nota, a scrie
A însemnat cu cretă amplasarea claselor.
Voi însemna în caiet tot ce spune.
A ÎNSEMNA – cop. impersonal
≠ a pune semn, a-şi nota
Reuşita înseamnă muncă.

Observaţie Dacă verbul copulativ este urmat de propoziţie predicativă, atunci el este PN incomplet sau altă parte de propoziţie incompletă.
Nu putea fi 1/ cum o doreai.2/
CD incompl.
Verbe auxiliare – ajută la formarea timpurilor compuse, a modurilor şi a diatezei pasive: a fi, a avea, a vrea.
A fi – intră în strucutra:
- diatezei pasive: El este ajutat de ai săi.
- viitorului anterior: El va fi ajutat
- conjunctivului perfect: El să fi ajutat
- condiţionbal-optativului perfect: El ar fi ajutat
- prezumtivului prezent: El va fi ajutând, şi perfect: El ar fi ajutat.
- infinitivului perfect: E fi ajutat e bine.
A avea – intră în structura:
- perfectului compus: Eu am mers la el.
- viitorului popular: Eu am să merg la el.
- condiţional-optativului: aş, ai, ar, am, aţi, ar: Eu aş învăţa.
A vrea – intră în strucutra:
- viitorului: Eu voi citi , anterior: Eu voi fi citit.
- prezumtiv: El va fi citit.